875 citiri

Legea nu este deloc, doar pentru că este lege, adevărul absolut

Il n’est pas douteux que tout individu a le droit de résister à l’application de toute loi contraire au droit ou à tout acte contraire à la loi, en n’exécutant la chose commandée que lorsque la contrainte est employée contre lui, en protestant même contre ce qu’il considéré comme une violation du droit, en déclarant qu’il ne cede qu’à la contrainte matérielle, et après avoir employée toutes les voies de recours qui sont mise par la loi à sa disposition. Le droit de résistance passive ainsi compris n’a jamais été contesté et ne peut pas l’être. Il appartient à chacun d’apprécier en conscience s’il doit obéir volontairement à tel ou tel acte de l’autorité ou s’il ne doit y obéir que sous la pression de la contrainte. La loi n’est point, parce qu’elle est la loi, la vérité absolue. Demander à tous l’obéissance passive à la loi, c’est vouloir faire un peuple d’esclaves. L’obéissance à la loi est une nécessité sociale, mais chacun est libre d’apprécier la valeur d’une loi et de faire tout ce qu’il pourra, sans recourir à la violence, pour se soustraire à l’application d’une loi qu’il considéré comme contraire au droit, comme aussi à l’exécution d’une acte qu’il considéré comme contraire à la loi.

[Nu există nici o îndoială că orice persoană are dreptul de a se opune aplicării oricărei legi contrare dreptului sau oricărui act contrar legii, nepunând în executare lucru ordonat decât atunci când o constrângere este folosită asupra sa, chiar protestând împotriva a ceea ce el consideră o încălcare a dreptului, declarând că va ceda doar în fața unei constrângeri materiale, și doar după ce va fi folosit toate căile de atac care sunt stabilite prin lege la dispoziția sa. Astfel descris, dreptul la rezistență pasivă nu a fost niciodată contestat și nici nu poate fi. Fiecare are dreptul de a aprecia în propria conștiință dacă trebuie să se supună în mod voluntar unui act particular de autoritate, sau dacă trebuie să se supună doar sub sancțiunea constrângerii. Legea nu este deloc, doar pentru că este lege, adevărul absolut. Cerând tuturor ascultarea pasivă față de lege, înseamnă să dorim să producem un popor de sclavi. Supunerea față de lege este o necesitate socială, dar fiecare este liber să aprecieze valoarea unei legi și de a face tot ce poate, fără a recurge la violență, pentru a se sustrage de la aplicarea unei legi pe care o consideră contrară dreptului, precum și față de executarea unui act considerat contrar legii.]

Léon Duguit
(Droit constitutionnel, tome III, a treia ediție, Paris, 1927, p. 801)

Back To Top