485 citiri

În lumina considerentelor anterioare, Curtea concluzionează că instanţele interne nu au dat dovadă de diligenţa corespunzătoare în protejarea dreptului la viaţă al reclamantului

89. În continuare, Curtea observă că Tribunalul Lugoj (notă MMB: este vorba de Judecătoria Lugoj, dar așa a tradus IER „Lugoj District Court”) nu a reuşit să clarifice rolul jucat de M.M. în accidentul suferit de reclamant. Reclamantul, S.V. şi directorul societăţii E au declarat că M.M. i-a însoţit la tren şi că l-a asigurat pe reclamant că nu era niciun pericol de electrocutare, înainte ca acesta să se urce pe vagon pentru a aplica sigiliile. Cu toate acestea, instanţa penală a acceptat versiunea lui M.M., conform căreia se afla mai departe pe linia ferată, bazată pe declaraţii date de unii din colegii ei, care nu asistaseră ei înşişi la evenimente. Curtea remarcă, de asemenea, că, într-o hotărâre definitivă pronunţată în cadrul acţiunii administrative, aceeaşi instanţă internă a ajuns la concluzii diferite la evaluarea aceloraşi probe (a se vedea supra, pct. 25).
90. În lumina considerentelor anterioare, Curtea concluzionează că instanţele interne nu au dat dovadă de diligenţa corespunzătoare în protejarea dreptului la viaţă al reclamantului. În plus, sistemul juridic în ansamblul său, în faţa unei cauze discutabile de neglijenţă, care a cauzat o vătămare aproape letală, nu a furnizat un răspuns adecvat, în conformitate cu obligaţiile care îi revin României în temeiul art. 2 din Convenţie.
91. În consecinţă, Curtea hotărăşte că a fost încălcat art. 2 din Convenţie.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului
(Hotărârea din data 20 mai 2014, Binișan împotriva României, traducerea fiind realizată de Institutul European Român – o traducere deficitară ce este disponibilă aici)

Back To Top