214 citiri

Posibilitatea ca marca solicitată să nu fie vulgară, ci ca aceasta să poată fi înțeleasă ca o „glumă”

32 În al patrulea rând, EUIPO consideră nefondat argumentul recurentei potrivit căruia Tribunalul ar fi reținut o interpretare eronată a articolului 7 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 207/2009, constatând că marele succes al filmului „Fack Ju Göhte” nu înseamnă că publicul relevant nu ar fi șocat de marca solicitată. Contrar celor susținute de recurentă, Tribunalul nu ar fi aplicat un criteriu pur subiectiv la examinarea bunelor moravuri, ci ar fi analizat în mod explicit, la punctele 28-30 din hotărârea atacată, posibilitatea ca marca solicitată să nu fie vulgară, ci ca aceasta să poată fi înțeleasă ca o „glumă”.

33 EUIPO arată, în acest context, că obiectivul dreptului de exclusivitate acordat de o marcă ar fi de a asigura concurența nedenaturată, iar nu libertatea de exprimare, în timp ce titlul unui film ar servi la distingerea unei opere artistice de o altă operă și la desemnarea conținutului său, exprimând în același timp libertatea de exprimare și libertatea artistică. Consumatorul mediu ar fi conștient de această diferență și nu ar percepe, așadar, în mod necesar mărcile și titlurile de filme în același mod. Prin urmare, chiar pentru consumatorii care ar cunoaște filmul în cauză, nu ar fi posibil să se prezume că marca solicitată este percepută ca o „glumă”. În plus, consumatorii relevanți în speță ar fi cu mult mai numeroși decât cei care cunosc filmul în cauză și care sunt familiarizați cu „argoul tinerilor”.

Curtea de Justiție
(Hotărârea din data de 27 februarie 2020, C-240/18 P, disponibilă aici)

Back To Top