1.127 citiri

Aceștia au refuzat și ar fi spus că îl vor duce mai întâi la spital pentru a verifica ce droguri interzise luase și numai după aceea va primi insulină

INCIDENTUL DIN 30 MARTIE 2017 – POTRIVIT RELATĂRILOR RECLAMANTULUI

5. În timp ce se afla acasă la 30 martie 2017, reclamantul se simțea rău – luase deja medicamente pentru o răceală de zece zile, dar starea lui nu se îmbunătățea. L-a sunat pe diabetologul său, C.H., care l-a sfătuit să meargă la farmacie și i-a spus ce să cumpere. În jurul orei 11 a.m. a mers la cea mai apropiată farmacie, la vreo 200 de metri de locuința sa. La sosire, a trebuit să se așeze, deoarece se simțea slăbit. El i-a explicat situația farmacistei iar aceasta a chemat o ambulanță pentru a-l ajuta.

6. O ambulanță a ajuns în jurul prânzului. Echipa paramedică era formată din două asistente: M.G. și M.E., o studentă la medicină care lucra ca voluntar, A., și șoferul lor, B.. M.G. bănuia că reclamantul luase droguri și l-a confruntat. Reclamantul a negat să fi luat droguri și i-a informat pe paramedici despre starea sa medicală. Un test de sânge efectuat în ambulanță a confirmat un dezechilibru în nivelul glucozei solicitantului. Întrucât nu exista insulină disponibilă în ambulanță, reclamantul a cerut paramedicilor să-l ajute să meargă acasă pentru a-și lua tratamentul. Aceștia au refuzat și ar fi spus că îl vor duce mai întâi la spital pentru a verifica ce droguri interzise luase și numai după aceea va primi insulină.

7. Reclamantul a sunat din nou la numărul de urgență, dar i s-a refuzat asistența atunci când a spus centrului de apel că o ambulanță era deja prezentă la fața locului.

8. Reclamantul a refuzat să fie dus la spital. Potrivit acestuia, paramedicii au închis apoi ușa ambulanței și l-au reținut pe o targă. M.E., care stătea în afara ambulanței, a chemat poliția pentru ajutor. Agitat, reclamantul a reușit să își alerteze soția.

9. Când cei doi polițiști au ajuns, relamantul le-a spus că trebuie să-și ia insulina de la domiciliu și a reiterat că nu se află sub influența drogurilor. El le-a cerut polițiștilor să-l însoțească la el acasă. Au refuzat, dar l-au asigurat că își va primi insulina la spital. Aceștia au însoțit ambulanța la spitalul municipal Timișoara (denumit în continuare „SMT”).

10. Când a ajuns la SMT, reclamantul a spus medicului O.T., medicul de serviciu, că are diabet și trebuie să-și ia insulina. Paramedicii ambulanței i-au spus medicului că reclamantul se afla sub influența drogurilor. O.T. a refuzat să administreze insulina, solicitând reclamantului să facă un test de sânge pentru droguri interzise. Reclamantul a refuzat să facă testul.

11. O.T. a decis că starea reclamantului nu se califică pentru tratament de urgență și l-a trimis la spitalul de psihiatrie din Timișoara (denumit în continuare „SPT). El a fost dus acolo de aceeași ambulanță sub aceeași escortă de poliție.

12. La SPT, reclamantul a fost din nou reținut pe o targă, iar personalul medical a încercat să-i injecteze medicamente pentru a-l calma. Reclamantul a refuzat medicația și în cele din urmă a reușit să se dezlege.

13. Reclamantul a telefonat C.H., diabetologul său (a se vedea paragraful 5 de mai sus). Când i-a povestit despre situația sa, a încercat să vorbească cu personalul medical din SPT, dar aceștia au refuzat să preia apelul. C.H. a sunat la o asistentă pe care știa că lucrează în aceeași unitate medicală și i-a cerut să explice situația reclamantului echipei medicale care îl asistă.

14. Între timp, soția reclamantului a ajuns la spital. Ea a fost informată că reclamantul va fi transferat la un alt spital psihiatric, JH, în afara orașului, unde va primi un tratament adecvat pentru dependența de droguri. Împreună cu asistenta medicală trimisă de diabetolog reclamantului, ea a insistat că situația reclamantului a fost cauzată de boala sa cronică și că nu era dependent de droguri.

15. În cele din urmă, reclamantul s-a dat bătut și a acceptat să fie testat pentru droguri. În acest scop, el a fost dus înapoi la SMT de aceeași ambulanță și escortă de poliție.

16. Înapoi la SMT, O.T. a testat sângele reclamantului și s-a confirmat că nu consumare droguri interzise. Reclamantul a primit apoi insulină, dar într-o doză diferită de tratamentul prescris. Testul de sânge a arătat, de asemenea, că reclamantul era sever anemic. Din această cauză și, din moment ce reclamantul avea încă febră, i s-a recomandat să meargă la spitalul pentru boli infecțioase „VBT”. El a refuzat să meargă cu ambulanța și a plecat cu soția sa, oprindu-se la el acasă pentru a-și lua insulina, apoi a mers la VBT unde a primit tratament adecvat.

17. Înregistrările SMT arată că reclamantul suferise de hipotermie, cefalee, astm bronșic și anemie și că era dependent de insulină.

18. Înregistrările SPT au indicat, de asemenea, că reclamantul a arătat „agitație psihomotorie cu conștiință clară, comportament verbal și fizic hetero-agresiv, răzbunător și opozițional”. Acestea specifică și că „pacientul a fost trimis înapoi la SMT pentru teste medicale și reechilibrarea glicemiei”.

19. Potrivit reclamantului, el a rămas în custodia poliției timp de aproximativ șase ore.

(…)

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares the complaint under the procedural limb of Article 2 of the Convention and the complaint under Article 5 § 1 of the Convention admissible;
Holds that there has been a violation of the procedural limb of Article 2 of the Convention;
Holds that there is no need to examine the admissibility and merits of the complaint under the substantive limb of Article 2 of the Convention, concerning the State’s obligation to protect the applicant’s life;
Holds that there has been a violation of Article 5 § 1 of the Convention;
Holds
(a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article 44 § 2 of the Convention, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement:
(i) EUR 12,000 (twelve thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;
(ii) EUR 17 (seventeen euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses;
(b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement, simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period, plus three percentage points;

Curtea Europeană a Drepturilor Omului
(Hotărârea din 26 mai 2020, Aftanache împotriva României, cererea nr. 999/19, CE:ECHR:2020:0526JUD000099919, disponibilă aici)

Back To Top