309 citiri

Poate că cel mai bine mediatizat beneficiar de clemență a fost cazul Franței, căreia i s-au acordat mai multe prelungiri la termenul său pentru corectarea deficitului excesiv

[În cele din urmă, posibilitatea suspendării angajamentelor fondurilor structurale și de coeziune ale UE ca răspuns la eșecul de a corecta deficitul excesiv a fost folosită o singură dată (pentru Ungaria, o țară care nu face parte din zona euro). Guvernul maghiar a condamnat planul ca fiind „nefondat și nedrept”, controversat din punct de vedere juridic și în contradicție cu spiritul tratatelor. Suspensia a fost ridicată înainte de intrarea în vigoare.
Poate că cel mai bine mediatizat beneficiar de clemență a fost cazul Franței, căreia i s-au acordat mai multe prelungiri la termenul său pentru corectarea deficitului excesiv. În 2014, a anunțat că va rata termenul din 2015 și că deficitul său bugetar va scădea sub 3% doar în 2017, datoria continuând pe o traiectorie în creștere. După discuțiile cu guvernul francez, Comisia a anunțat, fără susținerea unei elaborări economice sau a unei motivări juridice, că nu a găsit cazuri de „neconformitate deosebit de grave”, ceea ce înseamnă că nu intenționa să ia vreo măsură în ceea ce privește planurile bugetare pentru Franța din 2015. Întrebat într-un interviu de ce Comisia a închis ochii în mod repetat asupra încălcărilor franceze, răspunsul președintelui Juncker a fost „pentru că este Franța … Cunosc Franța foarte bine, îi știu reflexele, reacțiile sale interne, multiplele sale fațete”. Nu putem, totuși, să nu ne gândim la faptul că au jucat un rol slăbiciunea guvernului francez și riscul ca o abordare aspră a UE să poată ajunge să beneficieze Frontului National. Solicitarea unei consolidări fiscale suplimentare ar fi fost extrem de nepopulară în Franța și ar fi slăbit poziția moderatului președinte aflat în funcție, în raport cu forțele politice anti-europene.]

Finally, the possibility to suspend EU structural and cohesion fund commitments as a response to failure to correct excessive deficit has been used only once (for Hungary, a country not part of the euro area). The Hungarian government condemned the plan as ‘unfounded and unfair’, controversial from a legal point of view and in contradiction with the spirit of the Treaties. The suspension was lifted before it came into effect.
Perhaps the best-publicized recipient of lenience has been France, which was granted several extensions to its deadline for correcting its excessive deficit. In 2014, it announced that it would miss the 2015 deadline and that its budget deficit would fall below 3 percent only in 2017, with debt continuing on a rising trajectory. After discussions with the French government, the Commission announced, with no supporting economic elaboration or legal reasoning, that it has not found cases of ‘particularly serious non-compliance’, meaning that it planned to take no action regarding the French 2015 budgetary plans. When asked in an interview why the Commission has repeatedly turned a blind eye to French infractions, President Juncker’s answer was „because it is France … I know France well, its reflexes, its internal reactions, its multiple facets”. One cannot help thinking that the weakness of the French government, and the risk that a harsh approach by the EU could end up benefiting the Front National, played a role. Demanding further fiscal consolidation would have been hugely unpopular in France and weakened the position of the incumbent moderate President relative to the anti-European political forces.

Paivi Leino, Tuomas Saarenheimo
(Discretion, Economic Governance, and the (New) Political Commission în EU Executive Discretion and the Limits of Law, Oxford University Press, 2019, la pp. 147-148)

Back To Top