155 citiri

Parchetul din Plovdiv, care invocă în observațiile sale aceeași hotărâre, citează în susținerea tezei sale privind validitatea confiscării o altă hotărâre ulterioară a Curții EDO

64. Instanța de trimitere amintește că Curtea Europeană a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Curtea EDO”) a statuat, într‑o hotărâre din 2015(24), că o confiscare dispusă în Bulgaria în temeiul dispoziției respective a încălcat articolul 1 din Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care are un conținut similar cu cel al articolului 17 alineatul (1) din cartă (dreptul de proprietate).

65. Parchetul din Plovdiv, care invocă în observațiile sale aceeași hotărâre, citează în susținerea tezei sale privind validitatea confiscării o altă hotărâre ulterioară a Curții EDO(25), referitoare la o confiscare efectuată în Bulgaria în temeiul articolului 233 alineatul 8 (ex‑alineatul 3) din Zakon za mitnitsite (Legea vamală)(26), despre care acesta susține că are un mod de redactare similar, pentru domeniul vamal, cu cel al articolului 242 alineatul 8 din NK(27).

66. În realitate, relevanța celor două hotărâri [conform articolului 52 alineatul (3) din cartă] pentru răspunsul Curții la prima întrebare preliminară este limitată:

– În ceea ce privește Hotărârea Atanasov, cu toate că, desigur, Curtea EDO nu a statuat că aplicarea articolului 233 alineatul 3 din Legea vamală a încălcat dreptul de proprietate, aceasta a considerat justificată ingerința în dreptul respectiv, deoarece domnul Atanasov săvârșise o infracțiune vamală(28).

– În ceea ce privește Hotărârea Ünsped, care privește o situație de fapt similară cu cea din prezenta cauză (confiscarea unui camion în care se transportau droguri, în temeiul articolului 242 alineatul 8 din NK, fără ca proprietarul lui să participe la săvârșirea infracțiunii), Curtea EDO, după ce analizează principiile generale referitoare la protecția dreptului de proprietate, își îndreaptă atenția către aspectele de ordin procedural(29).

67. Conform Hotărârii Ünsped, autoritățile naționale ar fi trebuit să examineze în cauza respectivă gradul de vinovăție sau de diligență a proprietarului în legătură cu bunul confiscat sau, cel puțin, relația dintre comportamentul adoptat și infracțiune(30). Neprocedând astfel și în special neoferind proprietarului posibilitatea de a contesta confiscarea bunurilor sale, rezultată din procedura penală, acestea au încălcat dreptul protejat la articolul 1 din Protocolul nr. 1(31).

Notă MMB: Dacă citiți aceste pasaje și nu înțelegeți ce a vrut să spună avocatul general mai ales cu privire la Atanasov, aceasta este pentru că traducerea în limba română lasă mult de dorit și, din păcate, e în dezavantajul justițiabilului (traducerea, nu cele spuse într-adevăr de avocatul general).

În franceză, avocatul general a spus astfel:

– s’agissant de l’arrêt Atanasov, la Cour EDH, si elle n’est certainement pas allée jusqu’à considérer que l’application de l’article 233, paragraphe 3, de la loi sur les douanes violait le droit de propriété, c’est au motif que l’atteinte à ce droit était justifiée, puisque M. Atanasov avait commis une infraction douanière (28) ;

Adică foarte diferit de cum a fost tradus în limba română: – În ceea ce privește Hotărârea Atanasov, cu toate că, desigur, Curtea EDO nu a statuat că aplicarea articolului 233 alineatul 3 din Legea vamală a încălcat dreptul de proprietate, aceasta a considerat justificată ingerința în dreptul respectiv, deoarece domnul Atanasov săvârșise o infracțiune vamală(28).

Cum ar fi fost o traducere corectă? Posibil așa:

– În ceea ce privește Hotărârea Atanasov, dacă Curtea EDO nu a mers, într-adevăr, într-atât de departe încât să statueze că aplicarea articolului 233 alineatul 3 din Legea vamală a încălcat dreptul de proprietate, aceasta este pentru că s-a considerat justificată ingerința în dreptul respectiv întrucât domnul Atanasov săvârșise o infracțiune vamală(28).

MANUEL CAMPOS SÁNCHEZ‑BORDONA
(Concluziile prezentate în data de 25 iunie 2020, C-393/19, disponibile aici)

Back To Top