410 citiri

O garanție suficientă de legalitate constituțională nu poate fi oferită decât de o instanță constituțională dotată cu puterea de a anula legislația neconstituțională, precum și actele de guvernare neconstituționale

[Potrivit lui Kelsen, orice act normativ de la orice nivel al ierarhiei juridice este parțial discreționar: îndeplinirea condițiilor constituționale, procedurale și de fond, pentru adoptarea unei legi lasă de obicei legiuitorului o gamă largă de opțiuni legislative. În mod similar, un judecător care decide un caz particular se bucură de obicei de un anumit grad de discreție în aplicarea unei legi. Pe măsură ce coborâm de-a lungul ierarhiei normative, de la normele constituționale spre deciziile judecătorești sau administrative particulare, nivelul discreției de care beneficiază factorii de decizie relevanți va tinde să scadă. Kelsen susține însă că nu există o diferență calitativă, doar una de grad, între activitatea unui legiuitor și cea a unui judecător sau a unui funcționar public. La fel cum un judecător aplică o lege în adoptarea unei norme specifice ce va decide un caz particular, legiuitorul, deși are o libertate mai mare de alegere, aplică norme constituționale în adoptarea legilor.

Dacă acesta este cazul, concluzionează Kelsen, atunci nu există niciun motiv întemeiat pentru a afirma că activitatea legiuitorului nu poate sau nu trebuie să fie supusă controlului constituțional. Nimeni nu s-ar îndoi de faptul că acțiunile autorităților juridice de nivel inferior, ale agențiilor executive subordonate sau ale judecătorilor de primă instanță trebuie să fie supuse controlului, pentru a garanta legalitatea actelor normative specifice relevante. Și dacă legislația (sau acțiunea executivă de la nivel înalt) este și o formă de aplicare a legii, este posibil și necesar să se ofere o garanție că legiuitorul sau Guvernul va respecta normele constituționale care autorizează și limitează activitatea lor. Dacă nu există garanții de legalitate constituțională, susține Kelsen, atunci Constituția, ca cel mai înalt și cel mai important nivel de ordine juridică, va rămâne o formă de lege de categoria a doua, care nu are forță juridică deplină. Și, în opinia lui Kelsen, o garanție suficientă de legalitate constituțională nu poate fi oferită decât de o instanță constituțională dotată cu puterea de a anula legislația neconstituțională, precum și actele de guvernare neconstituționale. – subliniere și traducere MMB

 

Notă MMB: Totuși, a se reține că Kelsen nu argumenta pentru un control intrinsec de constituționalitate, ci doar pentru un control extrinsec de constituționalitate, deoarece considera – tot el – că normele ce definesc drepturile fundamentale sunt mult prea vagi pentru a putea permite un control judiciar, fie el realizat de o curte constituțională.]

According to Kelsen, any norm-enactment on any level of legal hierarchy is partly discretionary: the fulfillment of the constitutional conditions, procedural and substantive, for the enactment of a statute typically leaves the legislator with a wide range of legislative choices. Similarly, a judge deciding a particular case typically enjoys a certain degree of discretion in applying a statute. As we move down the legal hierarchy from constitutional norms towards particular judicial or administrative decisions the level of discretion enjoyed by the relevant decision-takers will tend to decrease. Kelsen argues, however, that there is no qualitative difference, only one of degree, between the activity of a legislator and that of a judge or an administrator. Just as a judge applies a statute in enacting a particular norm that will decide a particular case, legislators, though they have greater freedom of choice, apply constitutional norms in enacting statutes.

It that is the case, Kelsen concludes, there is no good reason to hold that the activity of legislators cannot or should not be subject to constitutional review. No one would doubt that the actions of lower-level legal authorities, of subordinate executive agencies or judges of first instance, should be subject to review, in order to guarantee the legality of the relevant particular norm-enactments. But if legislation (or high-level executive action) is also a form of the application of law, it is as possible and necessary to offer a guarantee that legislators or government will abide by the constitutional norms that authorize and limit their activity. IF there are no guarantees of constitutional legality, Kelsen argues, then the constitution, as the highest and most important level of legal order, will remain a form of second-rate law that lacks full legal force. And a sufficient guarantee of constitutional legality, in Kelsen’s view, can only be provided by a constitutional court endowed with the power to annul unconstitutional legislation as well as unconstitutional acts of government (notă MMB: nota de subsol ce însoțește acest pasaj trimite la un articol al lui Kelsen din 1929).

Lars Vinx
(Introducere la The Guardian of the Constitution, Hans Kelsen and Carl Schmitt on the Limits of the Constitutional Law (ed. Lars Vinx), Cambridge University Press, 2015, la p. 8)

Back To Top