389 citiri

„Adevărul este măreț și va prevala” este mai degrabă o rugăciune decât o axiomă

[Dacă există anumite pagini ale cărții domnului Bertrand Russell, Puterea, care par a fi destul de goale, asta înseamnă doar să spunem că în prezent ne-am coborât la un așa nivel încât reiterarea sau reformularea evidentului a devenit prima datorie a oamenilor inteligenți. Și aceasta nu doar pentru că în prezent legea forței goale se impune aproape peste tot. Probabil că așa a fost întotdeauna. Prezenta epocă diferă însă de cele care o preced prin faptul că îi lipsește o elită liberală. Slăvirea agresorilor, sub diferite deghizări, a devenit o religie universală și adevărurile precum faptul că o mitralieră este încă o mitralieră chiar și atunci când un om „bun” apasă pe trăgaci – și, de fapt, este ceea ce dl Russell spune – s-au transformat în erezii ce de fapt devin periculoase dacă le rostești.

Cea mai interesantă parte a cărții domnului Russell este cea formată din capitolele anterioare în care el analizează diferitele tipuri de putere – preoțească, oligarhică, dictatorială și așa mai departe. Când se ocupă de situația contemporană, el este mai puțin satisfăcător, pentru că, la fel ca toți liberalii, el este mai bun în a arăta ceea ce este de dorit decât în ​​a ne explica cum să o realizăm. El vede suficient de clar că problema esențială a zilelor noastre este „îmblânzirea puterii” și că nu se poate avea încredere în niciun sistem, cu excepția democrației, care să ne salveze de la nespusele orori. De asemenea, el vede că democrația are foarte puțin sens fără o egalitate economică aproximativă și un sistem educațional care ar tinde să promoveze toleranța și gândirea deschisă. Dar, din păcate, el nu ne spune cum trebuie să ne organizăm ca să obținem aceste lucruri; el doar pronunță ceea ce echivalează cu o speranță evlavioasă că starea actuală a lucrurilor nu va rezista în timp. El este înclinat să arate spre trecut; toate tiraniile s-au prăbușit mai devreme sau mai târziu și „nu există niciun motiv să-l presupunem (pe Hitler) a fi mai permanent decât predecesorii săi”.

La baza acesteia se află ideea că, în final, bunul simț câștigă întotdeauna. Și totuși, oroarea specifică a momentului prezent este că nu putem fi siguri că așa este. Este foarte posibil să decădem într-o epocă în care doi și cu doi vor face cinci când Liderul spune că atât face. Domnul Russel subliniază că imensul sistem al minciunii organizate de care depind dictatorii îi ține pe adepții lor în afara contactului cu realitatea și, prin urmare, tinde să-i pună în dezavantaj față de cei care cunosc faptele. Acest lucru este adevărat în măsura în care așa se întâmplă, dar nu dovedește că societatea sclavă spre care visează dictatorii va fi una instabilă. Este destul de ușor să ne imaginăm un stat în care casta conducătoare își înșeală adepții fără ca ea să se înșele. Îndrăznește cineva să fie sigur că ceva de acest gen nu există deja? Nu trebuie decât să ne gândim la posibilitățile sinistre ale radioului, la educația ce este controlată de stat, și așa mai departe, ca să ne dăm seama că „adevărul este măreț și va prevala” este mai degrabă o rugăciune decât o axiomă.]

If there are certain pages of Mr. Bertrand Russell’s book, Power, which seem rather empty, that is merely to say that we have now sunk to a depth at which the restatement of the obvious is the first duty of intelligent men. It is not merely that at present the rule of naked force obtains almost everywhere. Probably that has always been the case. Where this age differs from those immediately preceding it is that a liberal intelligentsia is lacking. Bully-worship, under various disguises, has become a universal religion, and such truisms as that a machine-gun is still a machine-gun even when a „good” man is squeezing the trigger – and that in effect is what Mr. Russell is saying – have turned into heresies which it is actually becoming dangerous to utter.
The most interesting part of Mr. Russell’s book is the earlier chapters in which he analyses the various types of power – priestly, oligarchical, dictatorial and so forth. In dealing with the contemporary situation he is less satisfactory, because like all liberals he is better at pointing out what is desirable than at explaining how to achieve it. He sees clearly enough that the essential problem of today is ‘the taming of power’ and that no system except democracy can be trusted to save us from unspeakable horrors. Also that the democracy has very little meaning without approximate economic equality and an educational system tending to promote tolerance and tough-mindedness. But unfortunately he does not tell us how we are to set about getting these things; he merely utters what amounts to a pious hope that the present state of things will not endure. He is inclined to point to the past; all tyrannies have collapsed sooner or later, and ‘there is no reason to suppose (Hitler) more permanent than his predecessors.”
Underlying this is the idea that common sense always wins in the end. And yet the peculiar horror of the present moment is that we cannot be sure that this is so. It is quite possible that we are descending into an age in which two and two will make five when the Leader says so. Mr. Russel points out that the huge system of organised lying upon which the dictators depend keeps their followers out of contact with reality and therefore tends to put them at a disadvantage as against those who know the facts. This is true so far as it goes, but it does not prove that the slave-society at which the dictators are aiming will be unstable. It is quite easy to imagine a state in which the ruling caste deceive their followers without deceiving themselves. Dare anyone be sure that something of the kind is not coming into existence already? One has only to think of the sinister possibilities of the radio, State-controlled education and so forth, to realise that „the truth is great and will prevail” is a prayer rather than an axiom.

George Orwell
(Review of Power: A New Social Analysis by Bertrand Russel, The Adelphi, January 1939 republicat în Essays (Selected and Introduced by John Carey), Everyman’s Library, 2002, la pp. 107-108)

Back To Top