248 citiri

Aceste agenții s-au extins în putere, resurse și acoperire, până când președintele Eisenhower în 1961 a avertizat despre un „complex militar-industrial” și despre potențialul unei „creșteri dezastruoase a unei puteri nepotrivite” capabile să amenințe libertățile și procedurile democratice ale americanilor

[În ciuda garanțiilor celui de-al Patrulea Amendament, au existat cazuri repetate de supraveghere amplă în anii dntre fondarea Statelor Unite și apariția statului de securitate națională american  în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. (…)

Supravegherea extensivă cuplată cu secretul reprezintă o trăsătură distinctivă a statului de securitate națională. Președintele Franklin D. Roosevelt a luat două măsuri importante (și secrete) pentru a deschide calea. În 1938, el a extins autoritatea Biroului Federal de Investigații (FBI) pentru a include anchetarea, nu numai a conduitei infracționale, ci și a „subversiunii” – un termen amorf pe care nici Roosevelt, nici directorul FBI, J. Edgar Hoover nu l-au definit. Roosevelt nu s-a consultat cu Congresul, și nici măcar nu a informat Congresul despre această extindere deoarece Hoover l-a sfătuit că este „imperativ” ca extinderea să continue cu „cel mai mare grad de secretizare pentru a evita criticile sau obiecțiile”. Procurorul general de atunci, Homer Cummings,  a cerut în mod similar ca propunerea de extindere a anchetelor interne să fie „tratată în cea mai strictă siguranță”.

O a doua acțiune care a deschis ușa unei supravegheri extinse a avut loc în 1940, când președintele Roosevelt a respins în secret ordinul de atunci al procurorului general Robert Jackson de a pune capăt interceptărilor fără mandat FBI (Jackson citise o interzicere implicită a acestora într-un caz recent al Curții Supreme). (…) El a ordonat agenților guvernamentali să continue interceptările fără mandat ale comunicărilor persoanelor „suspectate de subversiune”. Încă o dată, el nu a oferit nicio explicație a ceea ce înseamnă „subversiune”.

Statul de securitate națională a intrat în existență în mod expres în 1947, deodată cu adoptarea Legii securității naționale. (…)

Pe măsură ce Războiul Rece s-a intensificat și temerile au crescut privind intenția și capacitățile nucleare ale Uniunii Sovietice, aceste agenții s-au extins în putere, resurse și acoperire, până când președintele Eisenhower în 1961 a avertizat despre un „complex militar-industrial” și despre potențialul unei „creșteri dezastruoase a unei puteri nepotrivite” capabile să amenințe libertățile și procedurile democratice ale americanilor. (…)

Toți acești factori au condus la o supraveghere largă a americanilor care respectau legea, supraveghere ce a început să iasă la iveală în anii 1970. În 1972, Washington Post a dezvăluit cum Casa Albă a președintelui Nixon spionează și sabotează adversarii politici. Doi ani mai târziu, New York Times a raportat că CIA, la ordinele președintelui Lyndon Johnson, a efectuat o operațiune masivă de informații împotriva criticilor războiului din Vietnam, a altor disidenți interni și a jurnaliștilor pe care administrația i-a considerat neprietenoși.

Aceste rapoarte au declanșat investigații ale Congresului, dintre care cea mai cunoscută a fost condusă de un comitet special al Senatului, cunoscut popular sub numele de Comisia Church. Pe parcursul investigației sale de doi ani, Comisia Church a catalogat o serie de abuzuri care acoperă fiecare administrație de la Franklin Roosevelt până la Richard Nixon. S-a constatat că FBI a deschis peste 500.000 de dosare asupra americanilor, inclusiv dosare despre mișcarea de eliberare a femeilor, grupurile creștine conservatoare, mișcarea nonviolentă pentru drepturile civile și o mare varietate de grupuri universitare și bisericești opuse războiului din Vietnam. CIA a investigat cel puțin 200.000 de persoane din interiorul Statelor Unite care s-au opus războiului. Oficialii serviciilor de informații ale armatei au deschis dosare asupra a aproximativ 100.000 de americani. NSA a obținut copii a milioane de telegrame care au părăsit Statele Unite. Serviciul de venituri interne a deschis dosare de informații pentru mai mult de 11.000 de americani pe baza unor criterii politice, mai degrabă decât fiscale. FBI și CIA au deschis sute de mii de scrisori, inclusiv provenind de la Federația Oamenilor de Știință Americani și de la numeroase grupuri de pace americane, cum ar fi Comitetul american de servicii pentru prieteni.

Unele investigații au continuat timp de decenii, mult după ce a devenit clar – dacă nu a fost clar chiar de la început – că nu există nicio legătură sovietică sau activitate criminală.

Notă MMB: Fiecare paragraf de mai sus conține mai multe note de subsol, cam fiecare afirmație fiind dovedită cu documente istorice. Le-am exclus din acest citat din motive de cursivitate.]

Despite the Fourth Amendment’s guarantees, there were repeated instances of broad surveillance in the years between the founding of the United States and the emergence of the American national security state around the time of World War II. (…) Expansive surveillance couple with secrecy is a distinguishing feature of the national security state. President Franklin D. Roosevelt took two important (and secret) steps to pave the way. In 1938, he expanded the authority of the Federal Bureau of Investigation (FBI) to include the investigation, not only of criminal conduct, but also of ‘subversion’ – an amorphous term that neither Roosevelt nor FBI Director J. Edgar Hoover defined. Roosevelt did not consult of even inform Congress about this expansion because Hoover had counseled him that it was ‘imperative’ that the expansion go forward with the ‘utmost degree of secrecy in order to avoid criticism or objections’. Then-Attorney General Homer Cummings similarly urged that the proposal for expanded domestic investigations ‘be handled in the strictest confidence’.
A second action that opened the door to expanded surveillance occurred in 1940, when President Roosevelt secretly overruled then-Attorney General Robert Jackson’s order ending FBI warrantless wiretapping (Jackson had read a recent Supreme Court case as implicitly prohibiting it). (…) He ordered government agents to continue their warrantless interceptions of communications of persons ‘suspected of subversion’. Once again, he provided no explanation of what ‘subversion’ meant.
The national security state came into its own in 1947, with the passage of the National Security Act. (…)
As the Cold War intensified and fears of the Soviet Union’s intention and nuclear capacities grew, these agencies expanded in power, resources and reach, until President Eisenhower in 1961 warned of a ‘military-industrial complex’, and the potential for a ‘disastrous rise of misplaced power’ to threaten Americans’ liberties and democratic processes’. (…)
All of these factors led to a broad surveillance of law-abiding Americans, which began to come to light in the 1970s. In 1972, the Washington Post revealed that President Nixon’s White House was spying on and sabotaging political opponents. Two years later, the New York Times reported that the CIA, on President Lyndon Johnson’s orders, had conducted a massive intelligence operation against critics of the Vietnam War, other domestic dissidents, and journalists whom the administration considered unfriendly.
These reports triggered congressional investigations, the best known of which was conducted by a specially convened Senate committee popularly known as the Church Committee. Over the course of its two-year-long investigation, the Church Committee cataloged a host of abuses spanning every administration from Franklin Roosevelt through Richard Nixon. It found that the FBI opened more than 500,000 files on Americans, including files on the women’s liberation movement, conservative Christian groups, the nonviolent civil rights movement, and a wide variety of university and church groups opposed to the Vietnam War. The CIA investigated at least 200,000 individuals inside the United States opposed to the war. Army intelligence officials opened files on some 100,000 Americans. The NSA obtained copies of millions of telegrams leaving the United States. The Internal Revenue Service opened intelligence files on more than 11,000 Americans on the basis of political rather than tax criteria. The FBI and CIA opened hundred of thousands of letters, including from the Federation of American Scientists and numerous American peace groups such as the American Friends Service Committee.
Some investigations continued for decades, long after it became clear – if it was not clear from the start – that there was no Soviet connection or criminal activity.

Elizabeth Goitein, Faiza Pater, Fritz Schwarz
(Lessons from the History of National Security Surveillance în The Cambridge Handbook of Surveillance Law (coord. D. Gray, S. E. Henderson), ed. Cambridge, 2017, la pp. 534-536)

Back To Top