47 citiri

Împrejurarea, în plus, nedovedită, că Comisia ar fi participat la redactarea Legii privind executorii judecătorești, ar fi finanțat‑o și chiar s‑ar găsi la originea acesteia nu poate, prin ea însăși, să constituie o asigurare precisă dată de Comisie în sensul că …

74 În speță, reclamanții au menționat, în esență, numai asigurările precise pe care li le‑ar fi dat autoritățile naționale atunci când i‑au numit executori judecătorești. Astfel cum au subliniat, Ustavni sud, în decizia sa din 23 ianuarie 2013, a recunoscut de altfel existența unei „atingeri aduse așteptărilor legitime ale [executorilor judecătorești numiți] întemeiate pe acte legislative valabile emise de stat și încrederii acordate de particulari instituțiilor statului și dreptului pe care ele îl creează” (a se vedea punctul 26 de mai sus).

75 În schimb, reclamanții nu au invocat niciun element care să demonstreze sau care să permită să se presupună că instituțiile Uniunii, printre care în special Comisia, i‑au determinat să nutrească speranțe întemeiate în sensul că vor asigura menținerea profesiei de executor judecătoresc. Împrejurarea, în plus, nedovedită, că Comisia ar fi participat la redactarea Legii privind executorii judecătorești, ar fi finanțat‑o și chiar s‑ar găsi la originea acesteia nu poate, prin ea însăși, să constituie o asigurare precisă dată de Comisie în sensul că ar considera instituirea profesiei de executor judecătoresc drept unica în măsură să respecte angajamentele de aderare. Pentru ca astfel de asigurări să fie stabilite, aceste acte de susținere inițială a Legii privind executorii judecătorești ar trebui, ținând seama de lipsa unei obligații a Republicii Croația de a crea profesia de executor judecătoresc, să fie completate prin acte ulterioare, concordante și explicite în acest sens.

Tribunalul Uniunii Europene
(Hotărârea din data de 26 februarie 2016, cauzele conexate T‑546/13, T‑108/14 și T‑109/14, disponibilă aici)

Back To Top