23 citiri

Reclamanta susține că o așteptare legitimă a fost creată în ceea ce o privește printr‑o declarație făcută în anul 2011 de membrul Comisiei competent în domeniul afacerilor maritime și al pescuitului

101 În al doilea rând, reclamanta susține că o așteptare legitimă a fost creată în ceea ce o privește printr‑o declarație făcută în anul 2011 de membrul Comisiei competent în domeniul afacerilor maritime și al pescuitului.

102 Este adevărat că, astfel cum susține reclamanta, membrul Comisiei competent la momentul respectiv în aceste domenii a declarat, în anul 2011, în cursul unei dezbateri organizate în cadrul Parlamentului European:

„Pescuitul de agrement nu este […] o competență a U[niunii]. Comisia Europeană nu este […] responsabilă, iar guvernele naționale trebuie să abordeze toate aceste probleme […]. Singura responsabilitate a Comisiei este de a asigura, atunci când este vorba despre pescuitul de agrement, că produsul nu poate fi vândut. Toate celelalte aspecte sunt de competența guvernelor naționale.”

103 Cu toate acestea, potrivit jurisprudenței menționate la punctul 99 de mai sus, sunt necesare asigurări precise, necondiționate și concordante, emise de surse autorizate și de încredere, furnizate persoanei interesate de către administrație, pentru a o determina pe aceasta din urmă să aibă o așteptare legitimă.

104 Or, în speță, lipsesc cel puțin două dintre aceste cerințe.

105 Pe de o parte, declarația în cauză nu poate crea asigurări „concordante”, din moment ce este vorba numai despre o luare de poziție izolată și informală a unui membru al Comisiei, orice propunere de regulament în materie trebuie adoptată de colegiul acestei instituții, iar declarația respectivă este, în orice caz, în contradicție vădită cu reglementarea Uniunii menționată la punctele 96 și 97 de mai sus.

106 Pe de altă parte, declarația în cauză nu are caracterul „autorizat” necesar pentru a determina o așteptare legitimă, din moment ce, în materie de stabilire și de repartizare a posibilităților de pescuit, măsurile trebuie să fie adoptate de Consiliu și de Parlament, rolul Comisiei fiind limitat la inițiativa legislativă și la punerea în aplicare a deciziilor adoptate de legiuitor.

107 Prin urmare, al doilea motiv trebuie respins ca nefondat.

Tribunalul Uniunii
(Hotărârea din 10 martie 2020, T-251/18, disponibilă aici)

Back To Top