1.811 citiri

În cazul în care Curtea este de acord cu marcajul de clasificare atribuit documentului în scopuri de securitate, va folosi aceste documente și pentru a-și fundamenta hotărârea, în timp ce aceste informații nu sunt împărtășite reclamantei și avocatului ei

With regard to the Court, access to classified information under the Rules of Procedure adopted in 2015 will apply to the judges deciding on the case. The GC has access to classified information that the institution chooses to submit the Court to support its arguments. The institution retains discretion in deciding which classified documents it would submit to the Court that could be taken into account by the Court for its judgment. If the Court agrees with the classification marking as assigned to the document for security purposes, it will also use those documents to base its judgment, whilst this information is not shared with the applicant and her lawyer. Hence, such evidence is closed for the applicant. This important aspect of classified documents and their ramifications for access to justice are further discussed below and in the following chapter.

Notă MMB: Este vorba de Tribunalul Uniunii Europene! Pentru jurisprudența CEDO incidentă, a se vedea, de exemplu, Muhammad și Muhhamad împotriva României, unde România a fost condamnată: disponibilă aici. Așa poate înțelegem și de ce, în ciuda unei dispoziții exprese din Tratatul Uniunii Europene, Uniunea Europeană tot nu a aderat la CEDO și nici nu dă semne că ar adera prea curând.

Mă tot întreb. Cum poți fi o Uniune, să ai o dispoziție expresă în tratatul constitutiv ce-ți zice că trebuie să aderi la CEDO … tu să nu aderi dar, pe de altă parte, să ai pretenția să controlezi statul de drept existent în statele membre ale Uniunii? … stat de drept din acele state membre ce constă mai ales în faptul că ai acces la standardul CEDO pe bune, și-l poți impune.
Chiar nu reușesc să înțeleg această ruptură de logică. Caut articole de specialitate scrise din această perspectivă, care încearcă cumva să rezolve acest paradox.

Vigjilenca Abazi
(Official Secrets and Oversight in the European Union, Oxford University Press, 2019, la pp. 108-109)

Back To Top