463 citiri

Uneori, respectarea unui protocol este cel mai bun mod de a face față stărilor de urgență. Protocolul este zidul care blochează deteriorarea de la frică la panică

[ Răspunsul emoțional care definește reacția noastră la pericol apare ca o înclinație politică și socială în diferite nuanțe – frică, panică, isterie, teroare și groază. Aceste nuanțe emoționale trebuie dezlegate cu atenție deoarece fiecare dintre ele constituie o poziție radicală și unic diferită. Frica este o reacție emoțională sănătoasă la pericol; are o calitate alarmantă, alertantă și directivă. Solicită mobilizarea atenției și a efortului; are un efect de concentrare. Este forța motivantă din spatele primului nivel de răspuns la situații de urgență.
Când frica se transformă în panică, răspunsul la pericol devine greșit. Panica este marcată de o frenezie necugetată, iar când panica a crescut la isterie, ea capătă o calitate infecțioasă. Isteria este pandemia panicii. Curajul este factorul personal care rămâne după ce frica este experimentată și permite calmul sub presiune care ne permite să realizăm și să evaluăm posibilitățile de acțiune, în timp ce câmpul mental nu este complet captivat de sursa pericolului. Panica marchează o pierdere completă a calmului. Dezertarea protocolului și a procedurilor devine riscantă atunci când este motivată de panică; ea are ca rezultat o reacție exagerată direcționată greșit, definită de schimbări neregulate de răspuns. Uneori, respectarea unui protocol este cel mai bun mod de a face față stărilor de urgență, mai ales atunci când un astfel de protocol reflectă înțelepciunea acumulată din anii de experiență. Protocolul este zidul care blochează deteriorarea de la frică la panică. (…)
(…)

Nota MMB: Controlul de constituționalitate al măsurilor COVID-19 este tot un astfel de protocol. ]
The emotional response that defines our reaction to danger appears as a political and social disposition in various shades – fear, panic, hysteria, terror, and dread. These emotional shades have to be carefully disentangled, since each of them constitutes a radically and uniquely different stance. Fear is a healthy emotional reaction to danger; it has an alarming, alerting, and directing quality. It calls for mobilization of attention and effort; it has a concentrating effect. It is the motivating force behind the first level of responding to emergency.
When fear turns into panic, response to danger becomes misdirected. Panic is marked by thoughtless frenzy, and when panic escalated to hysteria it gains an infectious quality.Hysteria is the pandemic of panic. Courage is the personal agency that is left after fear is experienced, and enables composure under pressure that allows us to realize and assess possibilities for actions while out mental field is not completely captivated by the source of danger. Panic marks a complete loss of composure. The desertion of protocol becomes risky when it is motivated by panic; it results in misdirected overreaction defined by erratic shifts of response. Sometimes the reliance on protocol is the best way to deal with states of emergency, especially when such protocol reflects the accumulated wisdom gained from years of experience. Protocol is the wall that blocks the deterioration from fear to panic. (…)
(…)

Moshe Halbertal
(Emergency, Democracy, and Public Discourse în Democracy in Times of Pandemic (coord. M. Poiares Maduro, P. W. Kahn), Cambridge University Press, 2020, la p. 118)

Back To Top