310 citiri

Această dorință a profesorilor de a li se acorda grade și semne ierarhice exterioare și, ca orice semne ierarhice, arbitrare, nu denotă decât că-i stăpânește un complex de inferioritate socială, cauzat de inferioritatea lor personală

Într-un articol publicat în Cronica din ultima săptămână, d. V. V. Haneș, profesor secundar, își manifestă „ciuda pentru breasla d-sale”. Pentru ce îi este ciudă d-lui V. V. Haneș pe profesori? Pentru că profesorii, deși ar avea mari calități de cultură, intelectualitate, moralitate ș. a. m. d., nu și le manifestă totuși suficient; pentru că rolul lor în viața politică, mai ales, și socială a țării este pe planul al doilea. Prea puțini profesori ocupă locurile de prim-plan în țara aceasta. Dar cultura este cu totul desconsiderată.
În ceea ce privește profesorii universitari, afirmația îmi pare inexactă. Într-adevăr, vreo trei foști prim-miniștri, atâția miniștri sub-secretari de stat, secretari generali sunt proveniți din rândurile lor.
În privința profesorilor secundari, afirmația d-sale este justă, iar plângerea d-sale este injustă. Într-adevăr, profesorii secundari nu reprezintă cultura, nici elita intelectuală a societății românești și nici vreo elită de nici un fel. În afară de unele excepțiuni putând fi numărate pe degete, breasla cea mai incultă, inertă, inactuală, nepregătită dintre breslele intelectuale o constituie, oricât pare paradoxal, profesorii și mai ales profesoarele.

Atât de inconștienți sunt, de altfel, de noblețea valorilor cu totul spirituale și în afară de ierarhiile sociale ale culturii, încât au fost profesori care se plâng că nu există la ei, ca în celelalte funcțiuni sociale, grade și galoane. Marea noblețe a acestei profesiuni constă tocmai în faptul că galoanele și gradele sunt strict interioare, că aparțin numai valoarei personale; că un profesor, de orice vârstă, are galoanele pe care i le conferă meritele sale intelectuale, capacitatea și prestigiul său. Această dorință a profesorilor de a li se acorda grade și semne ierarhice exterioare și, ca orice semne ierarhice, arbitrare, nu denotă decât că-i stăpânește un complex de inferioritate socială, cauzat de inferioritatea lor personală. Libertatea lor, egalitatea lor socială cu portarul și cu ministrul le este o povară. Au nevoie să fie susținuți de grade conțopiste care să le dea, din afară, ceea ce ei nu au înăuntrul lor.
Am spus că ei nu reprezintă nici cultura, nici intelectualitatea. Intrați într-o cancelarie. Credeți că-i veți auzi discutând probleme de specialitate, de cultură, de pedagogie sau măcar de politică școlară? Nici o teamă. Discută despre salarii, despre măgăriile directorului, gradație, ani de pensie, chefuri, joc de cărți, anecdote sau fac poliția elevilor. Nici o preocupare nu-i agită, nici o frământate intelectuală nu-i stăpânește. Fac o figură deplorabilă! (…)
(…)

Notă MMB: Considerați că am progresat, sau că am regresat din această perspectivă?

Eugen Ionescu
(Profesorii sunt belferi, Vremea, anul X, nr. 516, 5 dec. 1937, p. 2, republicat în Război cu toată lumea, vol. 2, ed. Humanitas, București, 1992, la pp. 121-122)

Back To Top