310 citiri

Curtea constată cu îngrijorare faptul că dosarele penale au fost inițiate după ce reclamanta a introdus o acțiune în 2014 pentru recuperarea investiției sale, împotriva ambilor: satul Pojăreni și Parchetul

[49. Curtea constată, în primul rând, că, în acțiunea sa din 31 iulie 2007, Parchetul a solicitat anularea contractului de vânzare a clădirii în cauză pe motiv că prețul obținut pentru aceasta ar fi fost prea mic și că procedura de vânzare nu ar fi fost conformă cu legea (a se vedea paragraful 10 de mai sus). Instanța de fond a respins acțiunea de două ori după ce a constatat, printre altele, că a fost depusă în afara termenului (a se vedea punctele 12 și 14 de mai sus). Curtea de Apel Chișinău pare să fi depășit sfera acțiunii procurorului prin anularea contractului pe un temei pe care nu s-a bazat Parchetul, și anume că clădirea face parte din domeniul public și că nu poate fi vândută deloc, în primul rând.

(…)

53. Apărarea Guvernului s-a bazat pe ideea că reclamanta a cumpărat clădirea ca urmare a complicității sale penale cu fostul primar al satului Pojăreni. Aceștia au indicat, de asemenea, două noi anchete penale inițiate împotriva reclamantei. Curtea constată că reclamanta nu a fost niciodată găsită vinovată de vreo colaborare penală cu fostul primar al orașului Pojăreni și constată cu îngrijorare faptul că dosarele penale împotriva ei au fost inițiate după ce aceasta a introdus o acțiune în 2014 pentru recuperarea investiției sale, împotriva ambilor: satul Pojăreni și Parchetul. Aceste proceduri par să nu fi fost niciodată finalizate și, prin urmare, Curtea nu le consideră relevante în prezenta cauză. În orice caz, faptul că reclamantul nu fusese dobânditor de bună credință al clădirii în sensul articolului 219 alineatul (3) din Codul civil nu a fost dovedit în hotărârea definitivă.

54. Considerentele de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că condițiile în care reclamanta a fost privată de titlul său de clădire i-au impus o sarcină individuală și excesivă și că autoritățile nu au reușit să stabilească un echilibru echitabil între cerințele interesul public pe de o parte și dreptul reclamantei la bucurarea pașnică a bunurilor sale pe de altă parte.

55. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. ]

49. The Court notes in the first place that in its action of 31 July 2007 the Prosecutor’s Office sought the annulment of the sale contract of the building in question on the grounds that the price obtained for it had allegedly been too low and that the sale procedure had allegedly not been in accordance with the law (see paragraph 10 above). The court of first instance rejected that action twice after finding, inter alia, that it had been lodged out of time (see paragraphs 12 and 14 above). It was the Chişinău Court of Appeal that appears to have exceeded the scope of the prosecutor’s action by annulling the contract on a ground not relied upon by the Prosecutor’s Office, namely that the building was part of the public domain and that it could not be sold to anyone in the first place.

(…)

53. The Government’s defence was based on the idea that the applicant had bought the building as a result of her criminal collusion with the former Mayor of Pojăreni village. They also pointed to two new criminal investigations initiated against the applicant. The Court notes that the applicant was never found guilty of any criminal collusion with the former Mayor of Pojăreni and notes with concern the fact that the criminal cases against her were initiated after she lodged her action in 2014 for the recovery of her investment against both Pojăreni village and the Prosecutor’s Office. Those proceedings appear never to have been finalised and therefore the Court does not consider them to be of any relevance in the present case. In any event, the fact that the applicant had not been a good faith acquirer of the building in the sense of Article 219 (3) of the Civil Code had not been proven in final judgment.
54. The foregoing considerations are sufficient to enable the Court to conclude that the conditions under which the applicant was deprived of her title to the building imposed an individual and excessive burden on her and that the authorities failed to strike a fair balance between the demands of the public interest on the one hand and the applicant’s right to the peaceful enjoyment of her possessions on the other.
55. There has accordingly been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului
(Hotărârea din data de 4 august 2020, Comitet, Arzamazova împotriva Moldovei, cererea nr. 38639/14, disponibilă aici)

Back To Top