Părintele Scrima repeta adesea că, în plan spiritual, atitudinea optimă e o deschidere centrată. Dacă ai un reper și o opțiune fermă – poți aborda fără riscuri o comunicare inter-religioasă, din dorința de a te întâlni în Duh cu toți ceilalți (din lume) care au aceleași întrebări cu tine și de-ați consolida cu un spor de bogăție intelectuală poziția deja asumată.
Notă MMB: Când am citit Oxford Handbook of International Human Rights Law (2013) la BCU, primul capitol începea cu o secțiune despre istoria religiilor, și despre cum ele au influențat apoi gândirea cu privire la protecția drepturilor omului, la baza acestora aflându-se ideea de demnitate. În acel capitol se făcea – mai întâi și întâi – o comparație între diferitele curente religioase, arătându-se de ce niciunul nu era mai prejos, subliniindu-se totodată de ce e dificil să privești dreptul fără să-l corelezi, la nivel de sursă, cu religia – privind comparativ și fără ierarhizare.
Andrei Pleșu
(Andrei Pleșu către Gabriel Liiceanu – A opta scrisoare în Despre Destin. Un dialog (teoretic și confesiv) despre cea mai dificilă temă a muritorilor, ed. Humanitas, data apariției: 11 noiembrie 2020, la p. 92)