143 citiri

Rămânerea pe pozițile speranței, sau ale lucidității, sau ale curajului, sau ale loialității, sau ale adevărului care trebuie rostit cu orice preț

Ce-i drept, uneori românii au noroc și ies din impas, iar dacă nu mai ies cu deceniile, așa cum pare să se-ntâmple acum, este tocmai pentru că nu-l poartă pe Dumnezeu în ei și pentru că stau cu mâna întinsă la cer, în loc să aleagă ce era de ales: rămânerea pe pozițile speranței, sau ale lucidității, sau ale curajului, sau ale loialității, sau ale adevărului care trebuie rostit cu orice preț. Eu cred că infinitul lăuntric care-o locuia pe regina Maria era cel care o făcea să spună: „Uneori mă simt ca un monstru al adevărului, care pășește printre flăcări„. Așa „se dă” și se face un destin. Destinul privește numai și numai ceea ce faci în virtutea libertății tale, indiferent că ești în restriște sau nu.

Gabriel Liiceanu
(Gabriel Liiceanu către Andrei Pleșu, A noua scrisoare în Despre Destin. Un dialog (teoretic și confesiv) despre cea mai dificilă temă a muritorilor, ed. Humanitas, data apariției: 11 noiembrie 2020, la p. 126)

Back To Top