695 citiri

Că tot vorbeam despre drept și importanța lui, despre lege și importanța ei – și ai evocat, Liviu, de ședința CSM și despre imixtiunea ambasadelor, principala mea întrebare ca jurist este: În ce temei?

Florentin Țuca: Mie îmi vine în minte o altă butadă, care spune că principala misiune a diavolului este să demonstreze că el nu există. Această ipocrizie a pretinsei justiții este pentru mine un păcat pe care l-aș spune în capul listei. Adică ne batem cu pumnii în piept, foarte adesea – că ne cheamă juriști, că ne cheamă jurnaliști, că ne cheamă politicieni, că ne cheamă spectatori -, că trăim într-un stat de drept, dar când suntem luați la întrebări: ce înseamnă dreptul? și care este locul dreptului în actul de justiție? – dăm din colț în colț. În al doilea rând, și în acord cu Dana Gîrbovan, cred că supraîncărcarea sistemului este un al doilea păcat care face, în principiu, inaplicabil un principiu sacrosant consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și anume termenul rezonabil. Fiecare cetățean al acestei țări are dreptul să se prezinte în fața judecătorilor, și în fața unui sistem judiciar, cu speranța că a lui cauză – că e vorba de o cauză civilă, o cauză penală, sau una comercială, este analizată, judecată, într-un termen rezonabil și în niște condiții de deplină imparțialitate. Ori, în condițiile unui sistem care este supraîncărcat, suprabirocratizat, și suprasufocat de treburi administrative, atunci asemenea garanții sunt puse sub semnul întrebării. În fine, în al treilea rând, pe a treia poziție în al meu clasament, aș clasa imixtiunea în procesul de justiție, – a terților. Și când spun terți aici am în vedere o grămadă de chibiți ca-n Cișmigiu, care știu foarte bine cum trebuie mutat calul într-o anumită poziție. Terții, în cazul de față, sunt: întâi și întâi, factorul politic, pe urmă, intervenienții externi, pe urmă ambasadele, pe urmă, anumiți influenceri ai mass-media. Justiția se face, potrivit Constituției, de Înalta Curte de Casație și Justiție, de instanța supremă, și de celelalte instanțe judecătorești. Că tot vorbeam despre drept și importanța lui, despre lege și importanța ei – și ai evocat, Liviu, de ședința CSM și despre imixtiunea ambasadelor –, principala mea întrebare ca jurist este: în ce temei?

Liviu Mihaiu: Lucrurile astea au devenit atât de comune, încât se fac la vedere. Dacă intri pe pagina ambasadei, ai să vezi că acolo oamenii s-au pozat într-un periplu la mai multe entități ale sistemului judiciar: DNA, Ministerul Justiției, Parchete. A fost un tip de periplu a mai mulți funcționari din ambasada, care se ocupă de justiția română ca și când s-ar ocupa de, hai să spunem, democratizarea Afganistanului sau a Irakului. Cam așa mă uit eu și nu-mi vine să cred. Adică e destul de jenant, așa, să ajungi al 51-lea stat american, fără să fii în Statele Unite, … să fii în Uniunea Europeană. Bun, apreciem sprijinul pe care partenerii îl dau sistemului judiciar, e și normal să ne ajute, și cu informații, și cu anumite tipuri de îndrumări tehnice, sfaturi cum s-ar spune, dar să te duci cu o zi-două înainte, să faci acest periplu al instituțiilor, ca în a treia zi să se voteze de urgență eliminarea SIIJ-ului, mie mi se pare totuși mult prea mult. (…)
Notă MMB: A se vedea și George Orwell, aici: „în prezent ne-am coborât la un așa nivel încât reiterarea sau reformularea evidentului a devenit prima datorie a oamenilor inteligenți„. De asemenea, a se vedea și aici: ce e diavolesc nu este faptul că un tânăr disident este executat prin împușcare, ci faptul că părinții lui sunt puși să plătească prețul glonțului.

Florentin Țuca
(Intervenție la Probleme ale justiției române, Radio Guerilla, 25 februarie 2021, min. 00:52:00 și urm.)

Back To Top