687 citiri

Nu vedem de ce ar fi problematică o decizie constituțională națională prin care se declară că serviciile interne de informații nu trebuie să participe la cercetările penale

66. În al doilea rând, pe fond, Decizia MCV se opune adoptării deciziilor constituționale în litigiu? Două tipuri generale de argumente au fost prezentate în această privință.

67. Primo, din modul de redactare a celei de a doua întrebări preliminare reiese că Curtea Constituțională a interpretat legea și a stabilit norme specifice și imperative pentru aplicarea legii de către organele jurisdicționale, ceea ce ține de competența exclusivă a autorităților judiciare. Din această întrebare rezultă de asemenea că intervențiile acestei curți instituie norme legale noi, ceea ce ține de competența exclusivă a autorității legislative. Acest argument sugerează în esență că Curtea Constituțională nu a respectat principiul separației puterilor și că deciziile sale aduc atingere prerogativelor celorlalți actori publici, în special puterii judiciare. (Notă MMB: Pentru întregul cuprins al cererii de sesizare, adică pentru întreaga motivare a Tribunalului Bihor, motivare ce nu-mi dau seama cum mai poate păstra aparența de imparțialitate obiectivă, a se vedea aici).

68. Secundo, procurorul a arătat în răspunsurile sale la întrebările adresate de Curte , din moment ce deciziile Curții Constituționale în discuție în cauza principală au condus la excluderea tuturor probelor obținute cu sprijinul tehnic al SRI, este afectată negativ și în mod semnificativ combaterea corupției la nivel înalt. Aceasta privează instanțele ordinare de posibilitatea de a stabili de la caz la caz dacă participarea SRI a condus la o încălcare a drepturilor fundamentale.

69. Primul și al doilea inculpat susțin în răspunsurile lor la întrebările adresate de Curte că nu a fost prezentat niciun element care ar sugera că astfel de decizii ale Curții Constituționale sunt contrare obiectivelor de referință cuprinse în anexa la Decizia MCV.

70. În opinia noastră, argumentele care sugerează că deciziile Curții Constituționale în discuție ar constitui o încălcare a obligațiilor care revin României în temeiul Deciziei MCV sunt lipsite de orice temei.

71. Trebuie subliniat că, deși supus regimului într‑adevăr special al Deciziei MCV, un stat membru își păstrează autonomia instituțională originară în ceea ce privește alegerea și conceperea instituțiilor și a procedurilor sale naționale. Această autonomie include și alegerea organismelor abilitate să efectueze, în temeiul dreptului național, o supraveghere tehnică ce poate fi utilizată ca probă în cadrul unei proceduri penale. Ea include în mod firesc și organizarea și competențele serviciilor naționale de informații.

72. În continuare, Decizia MCV și obligațiile care decurg din cartă a căror aplicabilitate rezultă din această decizie nu constau doar în obligația de a urmări realizarea (oarecum mecanică) a obiectivelor de referință care figurează în anexa la Decizia MCV. Acestea implică de asemenea o nevoie sporită de respectare a drepturilor fundamentale garantate de cartă, a legalității și a statului de drept. Astfel, putem presupune în mod rezonabil că un stat membru nu ar fi fost supus regimului special al MCV dacă totul ar fi fost deja ideal înainte.

73. Pe scurt, Decizia MCV urmărește, așadar, să promoveze eficiența (judiciară) și combaterea corupției, însă aceste obiective trebuie realizate în cadrul – sau mai ales în cadrul – unui sistem funcțional care își respectă propriul cadru juridic și respectă drepturile fundamentale ale persoanelor în cauză. Este inexact (și foarte periculos) să se considere că scopul Deciziei MCV constă doar în maximizarea unei valori (eficiența măsurată în numărul de condamnări definitive(24)) în detrimentul altor valori la fel de importante(25).

74. Într‑un astfel de context, dacă s‑ar putea spune ceva despre deciziile constituționale în litigiu, aceasta ar fi mai degrabă că ele pun efectiv în aplicare scopurile și obiectivele de referință prevăzute în anexa la Decizia MCV, iar nicidecum că le încalcă. Cu alte cuvinte, nu vedem de ce ar fi problematică o decizie constituțională națională prin care se declară că, din punctul de vedere al dreptului constituțional național și al garanțiilor naționale, serviciile interne de informații nu trebuie să participe la cercetările penale.

75. De fapt, în conformitate cu observațiile formulate în trecut de Comisie cu privire la această problemă, ar exista cu siguranță motive de îngrijorare în cazul în care serviciile naționale de informații ar participa în mod sistematic la cercetările penale. Raportul MCV al Comisiei din anul 2018 a evidențiat problemele ridicate de protocoalele încheiate cu SRI(26). În plus, Raportul MCV al Comisiei din anul 2019 a făcut trimitere la deciziile Curții Constituționale în discuție, subliniind că „obiectivul urmărit ar trebui să fie asigurarea unui cadru în baza căruia serviciile de informații să fie supuse unui control democratic adecvat, infracțiunile să poată fi investigate și sancționate în mod eficace, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, iar cetățenii să poată avea încredere în independența sistemului judiciar”(27).

76. Prin urmare, se poate pur și simplu repeta că dreptul Uniunii, inclusiv mecanismul destul de amplu al MCV, nu reglementează nicidecum modul în care sunt puse în executare măsurile de supraveghere tehnică în cadrul unui proces penal și nici rolul și competențele serviciilor naționale de informații. În acest cadru, o curte constituțională națională este în mod natural în măsură să declare că anumiți actori sau organe nu pot pune în executare măsuri de supraveghere tehnică.

77. Faptul că o astfel de decizie constituțională va avea repercusiuni procedurale asupra procedurilor penale în curs și viitoare în materie de corupție este o consecință necesară și logică. În Hotărârea Dzivev, Curtea a admis necesitatea unei astfel de consecințe, sub forma unei „reguli de excludere” a probelor obținute nelegal, chiar și în cazuri care intră în domeniul de aplicare al articolului 325 alineatul (1) TFUE(28). Situația trebuie să fie aceeași, a fortiori, în ceea ce privește regimul, mult mai vag, al Deciziei MCV.

Michal Bobek
(Concluziile prezentate în data de 4 martie 2021, C-379/19, DNA Serviciul Teritorial Oradea, disponibile aici)

Back To Top