260 citiri

Caesar, mergând în senat ca să-l salute, a luat în râs pe prezicător, zicând: „Idele lui Marte au venit”. Prezicătorul i-a răspuns în liniște: „Da, au venit, dar n-au trecut”

63. Se pare însă că sfârșitul unui om nu este atât de neașteptat, cât este de neînlăturat, deoarece se spune că, înainte de sfârșitul său, Caesar a avut și semne minunate și vedenii. (…)
Merită să fie amintite și aceste lucruri, pe care le pomenesc mulți, și anume că un prezicător i-a spus lui Caesar să se ferească de-o mare primejdie în ziua lunii martie pe care romanii o numesc ide, că venind ziua idelor Caesar, mergând în senat ca să-l salute, a luat în râs pe prezicător, zicând: „Idele lui Marte au venit”. Prezicătorul i-a răspuns în liniște: „Da, au venit, dar n-au trecut”. Cu o zi mai înainte, Caesar, lua masa la Marcus Lepidus și, din întâmplare, semna niște scrisori, ca de obicei, întins pe pat, iar discuția lunecase asupra chestiunii „care este moartea cea mai bună” și Caesar, luându-le înainte la toți, a strigat „cea fără de veste!”.
După aceea, dormind el, ca-ndeobște, alături de soția sa, deodată s-au deschis ușile și ferestrele încăperii, iar el, tulburat și de zgomot și de lumina lunii strălucitoare, a văzut pe Calpurnia dormind adânc și șoptind vorbe neînțelese și scoțând gemete nelămurite prin somn; se părea că plânge pe Caesar, pe care ea-l ducea, înjunghiat, pe brațe. (…) Când s-a făcut ziuă, Calpurnia a rugat pe Caesar ca, dacă e cu putință, să nu plece de-acasă, ci să amâne ședința senatului. Dacă se gândește prea puțin la visul ei, să cerceteze viitorul cu ajutorul artei precizerii și al preoților (…) Și cum prezicătorii, sacrificând, i-au spus că multe îi sunt potrivnice, s-a hotărât să trimită pe Antoniu să amâne ședința senatului.
64. Între timp, Decimus Brutus, poreclit Albinus, în care Caesar avea mare încredere, că-l lăsase al doilea moștenitor, dar care era părtaș la complot împreună cu Brutus celălalt și cu Cassius, temându-se ca nu cumva, dacă Caesar va amâna ședința senatului, planul să fie cunoscut, își bătea joc de prezicători și-l sâcâia pe Caesar, zicându-i că-și dobândește pricină de bârfeală din partea senatului, care va crede că Caesar își bate joc de senatori. (…) Dacă cineva le va spune, când sunt chemați la adunare, că Caesar acum stă cu sfială la o parte, dar că va veni mai pe urmă când Calpurnia va avea visuri mai bune, ce vorbe or să spună pizmașii? Sau cine va mai asculta pe prietenii săi când spun că acestea nu înseamnă sclavie și tiranie? Dar dacă trebuie să facă ceremonii de purificare în acea zi, este mai bine să se ducă și, vorbind senatului, să amâne ședința. Brutus, spunând acestea, a-nceput să-l conducă pe Caesar, luându-l de mână. (…)

Plutarh
(Caesar în Vieți paralele, volumul III, ed. Științifică, 1966, la pp. 510-512)

Back To Top