336 citiri

Avem o literatură juridică originală…

Avem, desigur, o literatură juridică originală, dar ea se luptă încă cu piedici neînlăturate, cu nepăsarea tuturor, cu idolatria literaturii străine, cu împotrivirea înverșunată a celor șireți, care ne adorm cu ereziile cele străine. Mulțimea e pururea leneșă de a cugeta, crede și nu cercetează. Unuis quisque zice foarte bine Seneca, mavult credere quam judicare! De aceea și auzim din toate părțile strigându-se: autorii străini au cugetat pentru noi, ne-au scutit de clacă intelectuală, a-i imita merită toată lauda! Cine nu imită? C’est imiter quelqu’un que de planter des choux. Imitațiunea, nu o tăgăduim, e o lege a naturii omenești. Știința nu se suge din degete. Ne punem dar cu drept cuvânt înainte de toate în curentul cunoștințelor timpului nostru, cugetăm cu puterea de cugetare plămădită în cursul secolelor! Trebuie totuși să deosebim. Unul primește fără să cerceteze o ipoteză nouă pusă înainte de un autor străin; altul nu și-o însușește decât după cercetare și dovadă. Cel dintâi e un ilot intelectual, cel de-al doilea e un cugetător neatârnat. Imitatorul înțelept devine adesea la rândul său descoperitor; imitatorul servil stă pururea nedumerit ca vițelul la poarta nouă, când nu găsește de-a gata o soluțiune de dat în cărțile străine.

Alexandru Degré
(Scrieri Juridice, vol. II, editura Gutenberg, București, 1902, p. 291)

Back To Top