Cele mai multe dintre crimele conștiente ale oamenilor n-au alt izvor decât ambițiunea și lăcomia

15 februarie 2017
885 citiri

14. Instituțiunea Eforilor este tot atât de defectuoasă. Deși ei alcătuiesc cea dintâiu cea mai puternică magistratură, toți sunt luați din rândurile de jos ale Spartanilor. Așa s-a întâmplat că funcțiunile acestea eminente s-au încredințat unor oameni cu totul săraci, care s-au vândut din cauza mizeriei.
(…)
15. Trebuie să recunoaștem totuși că această magistratură poate da stabilitate guvernului. Poporul rămâne calm când ia parte la magistratura supremă; și rezultatul acesta, fie că-l stabilește legiuitorul, ori că-l aduce întâmplarea, nu este mai puțin prielnic cetății. Statul nu-și poate găsi salvarea decât cu învoirea cetățenilor de a ține la ființa și durata lui. Ori tocmai ceea ce se întâlnește în Sparta; regalitatea este mulțumită cu atribuțiunile care îi sunt date; clasa de sus, cu locurile Senatului a cărui intrare este răsplata virtuții; în fine, restul Spartanilor, cu Eforiile, care se bazează pe alegerea obștească.
16. Dar dacă e bine să se lase pe seama votului universal alegerea Eforilor, ar fi trebuit de asemenea să se fi găsit un mod de alegere mai puțin copilăresc* (*spartanii aleg cu strigăte, nu cu voturi) decât sistemul actual. Pe de altă parte, fiindcă Eforii, deși aleși din rândurile cele mai obscure, hotărăsc în mod suveran în procesele însemnate, ar fi fost bine ca acestea să nu fie lăsate la arbitrariul lor, ci a impune judecăților lor reguli scrise și legi pozitive. În fine, însăși moravurile Eorilor nu sunt în armonie cu spiritul Constituțiunii pentru că ele sunt foarte neînfrânate, iar restul cetății este supus unui regim care s-ar putea socoti mai curând de o severitate excesivă; astfel Eforii n-au curajul să se supună lui și eludează legea, dedându-se pe ascuns tuturor plăcerilor.
17. Instituțiunea Senatului, de asemenea, este foarte departe de a fi perfectă. Compus din oameni în vârstă matură, și a căror educațiune pare că le asigură meritul și virturea, s-ar putea crede că adunarea aceasta prezintă toate garanțiile Statului. Dar a lăsa la mâna unor oameni hotărârea în chestiuni importante, pe tot timpul vieții lor, este o instituțiune al cărei folos se poate contesta; căci inteligența, ca și corpul, are bătrânețea sa; și primejdia este așa de mare cu cât educațiunea senatorilor n-a împiedicat pe legiuitor să se îndoiască de virtutea lor.
S-au văzut oameni investitți cu această magistratură care s-au lăsat cumpărați, și care au jertfit hatârului interesele Statului. Astfel ar fi fost mai bine de a nu-i face nerespunzători cum sunt la Sparta. Ar fi greșit să se creadă că supravegherea Eforilor chezășuiește răspunderea tuturor magistraților; aceasta ar însemna să se atribuie prea multă putere Eforilor, și de altminteri nu în sensul acesta recomandăm responsabilitatea. Trebuie să adăugăm că alegerea senatorilor este în forma sa tot atât de copilărească ca aceea a Eforilor, și nu s-ar putea încuviința ca cetățeanul care este vrednic de a fi chemat într-o funcțiune publică să vină s-o ceară în persoană. Magistraturile trebuie încredințate meritului, fie că le primește, fie că le refuză.
19. Dar aici legiuitorul s-a călăuzit după principiul care pătrunde toată Constituțiunea sa. Numai ațâtând ambițiunea cetățenilor, el procedează la alegerea senatorilor căci niciodată cineva nu solicită o magistratură decât din ambițiune; și cu toate acestea cele mai multe dintre crimele conștiente ale oamenilor n-au alt izvor decât ambițiunea și lăcomia.

Aristotel
(Politica (trad. El. Bezdechi), reprodus de ed. Semne, București, 2008, p. 81 și urm.)

Lasă un răspuns