Deși toți cumpără, vânzarea nu a fost primul contract întrebuințat între oameni

21 aprilie 2017
459 citiri

Între contractele cu titlu oneros, cel mai de căpetenie și cel mai întrebuințat este astăzi vânzarea. S-a zis, cu drept cuvânt, că toți nu vând, căci pentru a vinde trebuie a avea bunuri; toți însă cumpără, căci trebuințele zilnice ale omului necesitează o mulțime de bunuri, pe care el nu și le poate procura altfel.
Vânzarea n-a fost însă primul contract întrebuințat între oameni. Din capul locului tranzacțiile omenești au început prin schimb. Acel care avea lucruri ce nu-i trebuiau, ceda altuia parte din acele lucruri, spre a dobândi altele, de care avea nevoie. Poetul Homer ne arată, în adevăr, că, în timpurile eroice, soldații își procurau vin schimbându-l cu pei de bou, cu fier, cu sclavi și alte lucruri.

Dimitrie Alexandresco
(Explicațiunea teoretică și practică a Dreptului civil român, tomul al optulea, partea II a, Vânzarea civilă și comercială, București, 1925, la p. 1 și urm.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *