Am spus că și femeile puteau, prin ficțiune, fiind asimilate cu bărbații (actul de înfrățire și Maria călugărița)

5 ianuarie 2018
369 citiri

Înfrățirea este o instituțiune a vechiului drept românesc, care crează între părți, o rudenie fraternă artificială. Această rudenie este creată pe baza unei ficțiuni printr-un act specific – actul de înfrățire.
(…)
Este un proces firesc al minții omenești ca ea să profite de regulile unei obligațiuni morale existențe în moravuri și obiceiuri, spre a realiza scopuri juridice, când ele pot apărea, ca o consecință logică și de aceeași natură, ca numita obligațiune morală. E firesc astfel, ca pe baza frăției de cruce și de sânge – ce pornise, precum am văzut din înfrățirea cu caracter general – să se fi născut înfrățirea pe moșie spre a atinge scopurile juridice ale unei creațiuni de drepturi între frați, între vii și după moarte.
(…)
Am spus că și femeile puteau, prin ficțiune, fiind asimilate cu bărbații.
(…)
Un act din 1600 al lui Nicolae Vv. fiul lui Mihai Viteazul – precizează unele caractere ale frăției pe moșie. Actul ne arată o primă înfrățire a postenicilor Drăghici și Giurgiu, din Tomeni, cu o nepoată a lor de frate, Maria călugărița – „… s-au înfrățit … și peste sate și peste țigani și peste toate bucatele și agoniselele lor, ca sa fie trei frați nedespărțiți în veci … și oricare dintre dânșii va rămânea viu în urma lor, acela să țină aceste să stăpânească toate satele și țiganii și toate bucatele lor. Apoi atunci i s-a întâmplat lui Drăghici și lui Giurgiu moarte; mai înainte de a muri însă n-a rămas nici un fiu din trupul lor în urma lor, ci au rămas toate bucatele lor și satele și țiganii în mâinile călugăriței Maria”.

Dinu C. Arion
(Curs de istoria dreptului românesc, București, 1938, la p. 764, p. 773, p. 774 și p.783)

Lasă un răspuns