717 citiri

Dacă există un conflict în una și aceeași decizie judecătorească…

O lege poate delega două tribunale să decidă asupra aceluiași caz fără să acorde deciziei unuia din tribunale puterea de a anula decizia celuilalt. Este adevărat că în acest caz avem de a face cu o tehnică juridică foarte deficitară însă nu este imposibil și uneori se întâmplă. Atunci poate exista situația în care un acuzat este condamnat de unul din tribunale, fiind achitat de celălalt, ceea ce înseamnă că trebuie pedepsit după una din norme, iar după cealaltă nu trebuie pedepsit (…) Conflictul este soluționat prin aceea că organul executiv are puterea de a opta pentru una din cele două decizii (…) Dacă actul coercitiv este dus la îndeplinire, act pe care una din norme îl statuează ca fiind obligatoriu, cealaltă normă rămâne ineficientă și își pierde valabilitatea; dacă actul coercitiv nu este dus la îndeplinire, conform normei care îl achită pe acuzat sau respinge acțiunea, cealaltă normă, care statuează actul coercitiv ca fiind obligatoriu, rămâne ineficientă în mod constant și își pierde astfel valabilitatea. (…) Eficacitatea este statuată în norma de bază ca fiind o condiție a valabilității. Dacă există un conflict în una și aceeași decizie judecătorească – fapt ca imposibil, cu excepția situației în care judecătorul ar fi alienat psihic – atunci avem de a face cu un act lipsit de sens și prin urmare – cum am arătat în cele precedente – de fapt, cu nici un fel de normă juridică valabilă.

Hans Kelsen
(Doctrina pură a dreptului, ed. Humanitas, București, 2000, p.252 și urm.)

Back To Top