Pentru a verifica dacă inculpata a depus vreo plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a solicitat relaţii în acest sens

7 aprilie 2018
543 citiri

(…)
Pentru a fi mai credibilă, în prezenţa martorului E., inculpata A. a asigurat-o pe partea vătămată B. că are trei cetăţenii, respectiv română, germană şi italiană, că a absolvit un masterat în Germania şi că este înscrisă la un Barou de Avocaţi din Germania. În acelaşi context, inculpata A. a susţinut că va depune plângerea pentru numitul H. de pe teritoriul Germaniei. Întrucât statul german ar avea mai puţine cauze pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului şi, în acest mod, se va judeca cu prioritate plângerea respectivă, cu finalitate în 1 – 2 luni.
(…)
Inculpata A. a primit suma de 5000 de euro de la partea vătămată B., dar nu a încheiat niciun contract de asistenţă juridică, cu aceasta, vizând formularea vreunei plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. (…)
Bănuind că a fost înşelată în ceea ce priveşte suma de 5000 euro pentru formularea de plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în scopul puneri în libertate a soţului său (bănuială rezultată din discuţiile ulterioare avute de partea vătămată cu naşul ei – martorul E. şi cu soţul său), partea vătămată l-a rugat pe martorul J., socrul acesteia, să o contacteze, prin telefon, pe inculpata A. pentru a-i solicita relaţii în legătură cu sumele de bani plătite.
(…)
La sfârşitul lunii noiembrie 2010, martorul J. a luat legătura, prin telefon, cu inculpata A., iar în urma discuţiilor avute a realizat că. în realitate, aceasta nu a transmis nicio plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). În final, martorul J. a solicitat inculpatei să-i restituie părţii vătămate măcar suma de 5000 euro.

Inculpata a comunicat martorului J., că aspectele respective le va discuta doar cu partea vătămată B.

La începutul lunii decembrie 2010, partea vătămată B. a mers la un alt avocat din cadrul Baroului Galaţi, cu intenţia de a-l angaja, pentru a-i asigura asistenţa juridică necesară soţului său H.

Întrucât existau indicii cu privire la săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală, avocatul respectiv a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

În luna decembrie 2010, data nu s-a putut stabili exact, partea vătămată B., împreună cu cumnatul său K. au mers la domiciliul inculpatei A., pentru a-i aduce la cunoştinţă că a renunţat la serviciile acesteia, întrucât a angajat un alt avocat. În acelaşi context, partea vătămată a solicitat să-i înmâneze un exemplar de pe plângerea formulată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, precum şi de pe documentele efectuate la diferite instanţe judecătoreşti şi la organele de urmărire penală pentru soţul său H., însă inculpata A. a refuzat.

La data de 14 decembrie 2010. pentru a preîntâmpina o eventuală plângere penală, inculpata A. i-a înmânat părţii vătămate B. un exemplar de pe o plângere adresată în numele lui H. la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi datată 12 decembrie 2010.

De asemenea, în ziua de 17 decembrie 2012, inculpata A. a înaintat o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numele lui H.

În realitate, după discuţia avută cu partea vătămată B., inculpata A. a completat un formular de plângere către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, formular tipizat, cu datele pe care le avea invocând pretinsa încălcare a unor dispoziţii legale, la data de 02 octombrie 2010, de către magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul cu nr. x/44/2010, însă nu a prezentat toate informaţiile şi documentele pertinente.

S-a apreciat că aceste demersuri au fost efectuate de inculpata A. pentru a crea aparenţa legală cu privire la modul în care a încasat suma de 5000 euro de la partea vătămată B.

(…)

Pentru a verifica dacă inculpata A., în perioada 09 august 2010 – 12 decembrie 2010, a depus vreo plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a solicitat relaţii în acest sens. Astfel, prin adresa din 26 august 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi că inculpata A. a introdus abia la data de 17 decembrie 2010 o cerere în faţa Curţii în numele lui H. Prin adresa din 16 ianuarie 2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că, în perioada 06 septembrie 2010 – 15 octombrie 2010, inculpata A. nu a înaintat acestei instanţe de judecată nicio cerere în numele lui H. De asemenea, s-a menţionat că, la data de 06 noiembrie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a examinat şi a declarat inadmisibilă cererea introdusă la data de 17 decembrie 2010 în numele lui H. de către avocata K. Prin adresa din 06 aprilie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a trimis o comunicare inculpatei A., prin care i-a adus la cunoştinţă că plângerea transmisă la data de 17 decembrie 2010 privind pe numitul H. a fost înregistrată cu nr. 2588/11. Prin aceeaşi adresă, i s-a precizat că nu a prezentat toate informaţiile şi documentele pertinente, în conformitate cu art. 47 alin. (1) şi (2) din Regulamentul Curţii iar, în aceste condiţii, cererea prezentată nu poate fi examinată de către Curte.

(…)

De asemenea, din probele administrate în cauză a rezultat faptul că inculpata A. a adus la cunoştinţa părţii vătămate B. că are o dublă naţionalitate română şi germană, şi că are studiile juridice necesare întocmirii dosarului la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Chiar dacă aceste aspecte sunt adevărate, curtea a apreciat că ele au fost însă de natură de a întări convingerea părţii vătămate că inculpata A. poate ca, prin mijloace de ea ştiute, să se adreseze cu plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului invocând anumite vicii de procedură, plângere care să fie trimisă din Germania către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în scopul judecării ei cu celeritate, respectiv în două, trei luni şi, în urma căreia, prin admiterea ei. Curtea Europeană a Drepturilor Omului să dispună punerea în libertate a soţului ei, H. aflat în stare de arest preventiv.

Aceste aspecte au determinat, pe plan subiectiv, pe partea vătămată B. să îi determine pe părinţii ei să îşi vândă autoturismul, pentru ca în acest fel să facă rost de banii necesari.
(…)

Înalta Curte de Casație și Justiție
(Decizia nr. 24/A/2016 a ÎCCJ, Secția penală, ședința publică din data de 26 ianuarie 2016)

Lasă un răspuns