Despre whisky, cafea, morală și societatea bine organizată a lui Rawls

5 iulie 2018
703 citiri

[Atât pentru Moore, cât și pentru ceilalți intuiționiști britanici, moralitatea era obiectivă în sensul că valorile morale, precum bunătatea, se găseau printre calitățile obiectelor, deoarece acestea existau independent de orice experiență subiectivă. Pentru naturaliști, această idee de obiectivitate morală era absurdă. În Vânturile Doctrinei, filozoful american George Santayana a oferit următorul argument:

„Pentru sistemul uman, whisky-ul este într-adevăr mai intoxicant decât cafeaua, iar opinia contrară ar fi o eroare; dar ce ciudat mod de a susține această distincție reală, deși relativă, pentru a insista că whisky-ul este mai intoxicant în sine, fără o raportare la vreun subiect; că este pătruns, ca atare, de o intoxicare inerentă, și se găsește beat în sticlă!”

Potrivit lui Santayana, aprecierea ca whisky-ul este intoxicant este un fapt relațional referitor la lume, fapt care implică nu numai proprietățile chimice ale alcoolului, ci și proprietățile fiziologice ale constituției umane. La fel și pentru faptele morale: că ceva este bun din punct de vedere moral este un fapt relațional care implică ființe cu anumite interese și capacități de a acționa intenționat, și un mediu în care este posibil ca acestea să acționeze astfel încât mai multe decât mai puține dintre interesele lor să fie satisfăcute (…).

În a sa Teorie generală a valorii și în continuarea sa, Tărâmurile valorii, Perry a sugerat că ar trebui să spunem că ceva posedă valoare dacă și numai dacă ar fi obiectul unui interes, și că acel ceva ar fi bun din punct de vedere moral dacă și numai dacă ar face obiectul unui interes care este el însuși parte a unui set de interese aranjate armonios (…).

Prin „interese aranjate în mod armonios”, Perry părea să aibă în vedere ceva similar cu o idee dezvoltată mai recent de către John Rawls în a sa Teorie a justiției, i.e. idealul unei societăți bine organizate. Și, deși această idee se regăsește și în Teoria vieții morale a lui John Dewey, nici el, nici Perry nu au dezvoltat-o pe deplin. În cea mai general exprimare, ideea este următoarea: interesele noastre se află în conflict în mod brutal; unele interese sunt mai importante decât altele; ființele umane prosperă numai în societate; cel mai bun set de interese, atât pentru viața interioară, cât și pentru ceilalți, este un set de interese care se consolidează reciproc. Viețile noastre sunt cel mai bine structurate atunci când satisfacerea intereselor mele face parte din satisfacerea alor tale și invers. Este în acest sens atunci când se afirmă că, într-o societate bine organizată, interesele fiecăruia devin interesele tuturor.traducere Ursanu Alexandra]

For both Moore and the other British intuitionists, morality was objective in the sense that moral values, like goodness, were to be found among the qualities of objects as these existed independently of any and all subjective experience. For the naturalists, this idea of moral objectivity was absurd. In the Winds of Doctrine, the American philosopher George Santayana offered the following argument:

For the human system whisky is truly more intoxicating than coffee, and the contrary opinion would be an error; but what a strange way of vindicating this real, though relative, distinction, to insist that whisky is more intoxicating in itself, without reference to any animal; that it is pervaded, as it were, by an inherent intoxication, and stands dead drunk in its bottle!

According to Santayana, that whisky is intoxicating is a relational fact about the world, a fact, that is, which involves not only the chemical properties of alcohol, but the physiological properties of the human constitution. So too for moral facts: that something is morally good is a relational fact involving creatures with certain interests and capacities for purposeful action, and an environment in which it is possible for them to act so that more rather than fewer of their interests are satisfied.
(…)
In his General Theory of Value and its sequel, Realms of Value, Perry suggested that we should say that something possessed value if and only if it was the object of an interest, and that it was morally good if and only if it was the object of an interest which was itself a member of a set of interests harmoniously arranged. (…) By ‘interests harmoniously arranged’, Perry seemed to have in mind something similar to an idea developed more recently by John Rawls in his A Theory of Justice, the ideal of a well-ordered society. And while this idea is also to be found in John Dewey’s Theory of the Moral Life, neither he nor Perry ever developed it fully. At its most general, the idea is this: interest cruelly conflict; some interests are more significant than others; humans beings flourish only in social environments; the best set of interests, both within and across lives, is therefore a set of interests which are mutually reinforcing. Our lives are best structured, then, when the satisfaction of my interests is part of the satisfaction of yours, and vice versa. It is in this sense, in a well-ordered society, that the interests of each become the interests of all.

Michael Stingl
(Naturalism în Ethics (1900-45) în Philiosophy of Meaning, Knowledge and Value in the Twentieth Century, Routledge History of Philosophy, vol. 10, 1997, la pp. 144-5)

Lasă un răspuns