Problema care se pune în continuare este dacă obligațiile izvorând din regulamente pot întemeia, în cazul încălcării lor, o răspundere penală

3 august 2018
395 citiri

Problema care se pune în continuare este dacă obligațiile izvorând din regulamente pot întemeia, în cazul încălcării lor, o răspundere penală.

În doctrină a fost exprimată opinia că aceeași regulă enunțată de Curte în privința directivelor se aplică și în cazul regulamentelor , actele legislative ale Uniunii care nu presupun măsuri naționale de implementare și se aplică în mod direct, așadar autorul citat ajunge la această concluzie împotriva faptului că regulamentele au o natură juridică diferită de a directivelor și, de principiu, nu presupun măsuri naționale de implementare. (cu trimitere la André Klip, European Criminal Law. An Integrative Approach, Intersentia, Antwerp-Oxford-Portland, 2009, p. 168)

Pentru a ajunge la această concluzie, autorul în cauză se întemeiază pe Hotărârea CJCE din Cauzele conexate C-60/02 Proceduri penale împotriva lui X.

Prin această hotărâre (pct. 62), Curtea a statuat că:

„Chiar în cazul în care actul a cărui aplicabilitate este invocată în cauza principală este un regulament, care prin însăși natura sa nu necesită măsuri naționale de implementare, și nu o directivă, articolul 11 din Regulamentul nr. 3295/94 împuternicește statele membre să adopte sancțiuni pentru încălcările art. 2 din același regulament, făcând astfel posibil (subl.ns.,T.C.) transpunerea în prezenta cauză a raționamentului Curții în privința directivelor”

Așadar, după cum rezultă cu claritate din paragraful citat, Curtea a transpus raționamentul stabilit anterior în privința directivelor în privința unui regulament doar fiindcă acesta stabilea obligativitatea statelor membre de a introduce sancțiuni pentru încălcarea prevederilor regulamentului, ceea ce reprezintă o identitate de rațiune cu chestiunea de drept deja tranșată printr-o jurisprudență constantă.

În opinia noastră, care e nuanțată față de a autorului menționat mai sus, Curtea a lăsat, prin hotărârea pre-citată, deschisă posibilitatea de a ajunge la o concluzie diferită, în cazul în care regulamentul incident în cauza principală nu face o astfel de delegare de atribuții către statele membre. (s.n. – M. M.-B.)

Tudor Chiuariu
(Reținerea ca element constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu a încălcării unei obligații izvorând din actele legislative secundare ale Uniunii Europene în „100 de ani de gândire juridică românească. Vespasian V. Pella și dezvoltarea dreptului penal internațional și național” (coord. A. Ciucă), ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, iunie 2018, la p. 144)

Lasă un răspuns