Dreptatea nu este o funcție a puterii, ci raza bunătății salvatoare

4 august 2018
526 citiri

Hannah,

Ascultarea eliberează. Faptul că ai urmat vocea care ți-a vorbit a făcut ca totul să meargă spre bine și să ne fie dăruită, acum, putința unei retractatio.
Binele are nevoie de bunătatea inimii, care e capabilă să vadă tocmai pentru că, de la bun început, a știut să-și întoarcă privirea de la toate lucrurile, tocmai pentru a și-o putea îndrepta către salvarea omulului în esența sa; (…)
„A salva” nu înseamnă și nu este, în primul rând, doar a reuși să scapi dintr-o primejdie, ci înseamnă a elibera ceva, dinainte, către esența sa. Această privire binevoitoare infinită este finitudinea omului. Pornind de la ea, omul reușește să depășească spiritul răzbunării. De multă vreme reflectez asupra acestor lucruri, deoarece, în această privință, nu este suficient să ai o atitudine morală și nici să te bazezi pe educația primită, căreia îi lipsesc reperele ultime.
Omul trebuie să simtă articulația cea mai intimă a Ființei (Seyn), pentru a ajunge să se situeze acolo unde poate îndura faptul că dreptatea nu este o funcție a puterii, ci raza bunătății salvatoare. Ceea ce este doar internațional sau se dorește a fi o „unificare a națiunilor” se hrănește încă, în ascuns, doar dintr-un național care, în esență, nu s-a emancipat câtuși de puțin. Popoarele lumii trebuie, înainte de toate, să-și investească întreaga lor forță în acea privire binevoitoare infinită, care e proprie bunătății salvatoare; doar în felul acesta omenirea va putea fi la înălțimea demnității ei istorice și a destinului Ființei. Și astfel va putea să se salveze.
(…) (s.n. – M.M.-B.)

Martin Heidegger
(Martin Heidegger către Hannah Arendt, scrisoarea din data de 15 februarie 1950 în Scrisori. 1925-1975 (trad. C. Pleșu, C. Cioabă), ed. Humanitas, București, 2017, a doua ediție, la pp. 89-90)

Lasă un răspuns