Cine pornește spre tiran/Este sclavul lui, chiar dacă se duce liber (Sofocle)

3 octombrie 2018
411 citiri

(…)
Oamenii lui Ahillas l-au primit în luntre, iar Pompeius s-a întors către soția sa și către fiul său și a rostit versurile lui Sofocle:

Cine pornește spre tiran,
Este sclavul lui, chiar dacă se duce liber

79. Zicând aceste ultime cuvinte către ai săi, a pornit. Și fiind mică distanța de la triremă până la uscat, de vreme ce cei care pluteau împreună cu ei în luntre nu-i adresau nici un cuvânt prietenesc, Pompeius privind spre Septimiu, i-a zis: Nu cumva tu mi-ai fost tovarăș de arme și acum te recunosc? Acela a făcut doar un semn din cap că da, dar nu a spus nici un cuvânt și nici nu s-a arătat prietenos. Producându-se iarăși o mare tăcere, Pompeius avea un cuvânt scris de el însuși într-o carte mică, de care avea să se folosească în fața lui Ptolomeu și a început să-l citească. Cum s-au apropiat de uscat, Cornelia, împreună cu prietenii lui Pompeius, plină grijă pe triremă, nu-și dădea seama de ceea ce avea să se întâmple, pentru că vedea că sunt mulți ostași ai regelui care așteptau debarcarea chipurile spre a-i face cinste și a-l întâmpina În acest timp, Pompeius luase de mână pe Philippus, pentru ca să se ridice mai ușor, Septimius primul îi dă pe la spate o lovitură de sabie, după el au scos sabiile Salvius și apoi Ahillas. Iar Pompeius, trăgându-și cu amândouă mâinile toga pe cap, nerostind nici un cuvânt nedemn de el și nefăcândnici un gest, ci numai gemând, a rezistat cu tărie la lovituri.
Trăise cincizeci și nouă de ani, sfârșindu-și viața cu o zi după data nașterii.
(…)

Plutarh
(Pompeius în Vieți paralele (trad. N. I. Barbu), vol. IV, ed. Științifică, 1960, la pp. 321-2)

Lasă un răspuns