324 citiri

Contrar acestor prevederi constituționale, Președintele Emil Constantinescu a înființat, sub președinția sa, un Consiliu național de luptă împotriva corupției, din care, alături de membri ai Guvernului și conducători ai altor structuri guvernamentale, fac parte șefii serviciilor secrete de informații

6. Cu părere de rău mă văd obligat să rețin atenția cititorului asupra faptului că nici Președintele Emil Constantinescu nu a reușit să evite „aspiratorul politic” al comportamentului neconstituțional.

Potrivit Constituției, Președintele României îndeplinește funcția de președinte doar al Consiliului Suprem de Apărare a Țării (art. 92 alin. 1), fiindu-i interzis să conducă (să prezideze) alte organe centrale de specialitate ale administrației de stat, care oricum nu pot fi înființate decât prin lege, cum se arată în art. 116 din Constituție. Dacă este vorba de un organ central de specialitate autonom, atunci pentru înființare este nevoie de lege organică, adică legea care se adoptă cu majoritate absolută (Vezi art. 116 alin. 3 coroborat cu art. 64 și art. 74 alin. 1 din Constituție).

Contrar acestor prevederi constituționale, Președintele Emil Constantinescu a înființat, sub președinția sa, un Consiliu național de luptă împotriva corupției, din care, alături de membri ai Guvernului și conducători ai altor structuri guvernamentale, fac parte șefii serviciilor secrete de informații (care, potrivit Constituției, se află sub controlul Parlamentului – art. 62 alin. 2 lit. g coroborat cu art. 139 alin. 2 și 3 din Constituție). Mai mult, președinția a trimis o circulară (de asemenea fără temei constituțional) la președinții consiliilor județene pentru formarea unor organisme similare la nivel județean.

Aici nu este vorba numai de încălcarea dispozițiilor Constituției cu privire la atribuțiile Președintelui Republicii ca șef al Executivului, dar și a principiului separației puterilor, ce rezultă din substanța Titlului III al Constituției. Când facem această afirmație, avem în vedere și practica instituită de Președintele Emil Constantinescu, de a comenta și da „sfaturi”, gardat de Procurorul General și miniștri, la conferințe de presă, în aspecte ce fac obiectul unor dosare de cercetare sau de urmărire penală.

Nu numai ca teoretician al dreptului public și ca om politic, dar și ca avocat, pot afirma că apariția acestui organism – care se întrunește periodic, iar fiecare dintre membrii săi trebuie să raporteze Președintelui măsurile luate, stabilindu-se noi strategii -, a condus la instaurarea unui regim de teroare și dictat, specific obsedantului deceniu din perioada lui Gheorghiu-Dej, Ana Pauker și Alexandru Drăghici.

La modă a devenit delațiunea, pe două autodenunțuri se emit mandate de arestare, iar instanțelor de judecată le este pur și simplu teamă să revoce asemenea mandate fără acoperire constituțională și legală. Judecătorii preferă să facă jocul anchetatorilor decât să riște să fie, la rândul lor, suspectați de corupție. Fără exagerare, s-a revenit la perioada când cineva este mai întâi arestat, și apoi se prepară probele. Cu toate că urmărirea penală este secretă, organele de cercetare penală atât din Poliție, cât și din Ministerul Public, au început să-și facă titlu de glorie din a dezvălui datele dosarului de cercetare penală, conturând deja în ochii opiniei publice ideea de vinovăție a celui în cauză, contrar Constituției, care consacră prezumție de nevinovăție. S-a mers până acolo încât la conferințele de presă ale Ministrului de Interne s-a făcut afirmația că personajul X urmează să fie arestat, ceea ce s-a și întâmplt, iar unul din importanții șefi ai Poliției, a debutat, ca scriitor, (așa sunt ele puse virgulele – M.M.-B.) cu o carte care cuprinde elemente din dosarele de urmărire penală pe care le instrumentează Poliția.
(…)
Cum s-a arătat mai sus, un comportament neconstituțional al Președintelui Republicii determină o „reacție neconstituțională în lanț”, nu numai în sfera puterii executive, ci și în sfera celorlalte puteri sau autorități ale statului, inclusiv în sfera puterii judecătorești. Să nu uităm că la noi complexul „Vodă” este încă foarte puternic; dincolo de textele legii și ale Constituției, oamenii, chiar judecătorii, „se orientează” după cum „bat vânturile politice”, iar în transmiterea acestor impulsuri politice, Președintele României și Guvernul au un rol esențial.

Antonie Iorgovan
Dubai, 31 decembrie 1997
(Despre constitutionalitate și legalitate după schimbarea puterii politice în 1996 în Odiseea Elaborării Constituției, ed. Uniunii Vatra Românească, Târgu Mureș, 1998, la pp. 736-7)

Back To Top