406 citiri

Într-o zi și-a dat seama ce aberație înseamnă o mare inteligență fără cinste sufletească, fără generozitate, fără scrupule, fără elan!

Mihail Sebastian s-a înșelat, fiindcă nu și-a dat seama că Nae Ionescu nu crede în ceea ce gândește, ci gândește și crede în ceea ce vrea, în ceea ce-i folosește, că era un om politic, în sensul peiorativ al cuvântului, dar nu era un om. Și autorul romanului De două mii de ani era prea curat sufletește, prea fascinat de acrobațiile intelectuale ale profesorului său, ca să vadă doza de lichelism care altera, șubrezea această personalitate. „Filozoful Nae Ionescu nu e decât un impostor, afirma Mircea Zaciu. O întreagă conferință de la Fundații e copiată din Spengler„.

Firește, într-o zi Sebastian a deschis ochii, într-o zi a văzut că există mari scamatori intelectuali în stare să scoată în slujba oricărei politici dialectica cea mai potrivită, cu dexteritatea cu care scamatorul scoate douăzeci de păsărele sau o sută de batiste colorate din fundul unui joben. Într-o zi și-a dat seama ce aberație înseamnă o mare inteligență fără cinste sufletească, fără generozitate, fără scrupule, fără elan!

Cella Serghi
(Pe firul de păianjen al memoriei, ed. Polirom, 2018 (apărut prima dată în 1977), la pp. 141-2)

Back To Top