374 citiri

Cuvântaseră toți vorbitorii după programul cunoscut și aprobat de Tovarășa. Liber nu se exprimase nici unul, au citit cu ce îi pregătiseră.

Miercuri, 13 iunie 1989

(…)
În vremea aceasta, simpozionul dedicat lui Eminescu la Ateneul Român alimenta supoziții și zvonuri, răspândite repede în țară. Unii ziceau că Nicolae Ceaușescu nu venise deoarece se temea de scriitori. Căci agitația din Moldova Sovietică ori din Ungaria părea pornită din inițiativa lor. Absența academicianului Zoe Dumitrescu-Bușuleanga era altă știre comentată a zilei. Unii o motivau prin complexele „savantei” oficiale în fața distinsei intelectuale, înzestrată cu talent discursiv și scriitoricesc. Alții ziceau că a fost protejata Elenei până când „și-o luase în cap” cu „recunoașterile internaționale”. Supoziții mai palpitante veneau dinspre „organe”: se zvonea că pe Bușulenga au instigat-o intelectualii reformatori din blocul comunist să-i urmeze în frondă. Iar Ceaușeștii aflaseră.
(…)

Vineri, 15 iunie
(…) Dar după discuția ca între femei, secretarul cu propaganda Constantin Olteanu a fost chemat și întrebat despre festivitate. Noutăți nu erau – cuvântaseră toți vorbitorii după programul cunoscut și aprobat de Tovarășa. Liber nu se exprimase nici unul, au citit cu ce îi pregătiseră. „Lasă că nu trebuia să vorbească toți ăia”, adică oamenii de cultură – a fost concluzia mustrătoare a Elenei Ceaușescu (nota de subsol nr. 1: Interviul autorului cu Constantin Olteanu (8 iulie 2009)).

Lavinia Betea
(Ultimul an din viața Elenei Ceaușescu: Agenda Tovarășei în 1989, ed. Corint, București, 2018, la pp. 150-152)

Back To Top