482 citiri

Un fel de 2+2=4, în Cișmigiu, dar 2+2=5, în Herăstrău

Atunci când, ulterior ceremoniei de inaugurare a mandatului președintelui american Donald Trump, Kellyanne Conway, consilier al Casei Albe, a exagerat vădit numărul participanților la ceremonie și a fost contrazisă pe tema acestei statistici, răspunsul său – orwellian de-a dreptul – s-a amplasat perfect în rigorile lipsei de rigoare a epocii post adevăr („post-truth”) susținând că versiunea sa reprezintă un „fapt alternativ” („alternative fact”)[17]. Prin urmare, două realități paralele, ambele valide, un fel de 2+2=4, în Cișmigiu, dar 2+2=5, în Herăstrău. În același registru, fostul director al National Intelligence, James Clapper, întrebat de Senatul american în martie anul trecut dacă NSA supraveghează cetățenii și le interceptează comunicațiile a răspuns, fără ezitare, „Nu”. Pe urmă a adăugat, „Nu, nu cu intenție” („No, wittingly”). După care, confruntat cu probe contrare, ar fi declarant că nu a mințit ci, textual, a răspuns „în maniera cea mai puțin mincinoasă” („least untruthful manner”).[18]

Ambele exemple ne duc exact în zona de dublu standard definit de Orwell în „1984”: „Să știi și să nu știi, să fii conștient de o totală veridicitate în timp ce spui minciuni cu grijă construite, să susții în același timp două idei care se exclud reciproc, știind că sunt opuse și totuși să crezi în amândouă; să folosești logica împotriva logicii, să renegi morala în timp ce o pretinzi altora […] Să spui minciuni sfruntate și totuși să le crezi cu toată sinceritatea, să uiți orice a devenit nedorit și pe urmă dacă acel lucru revine la lumină să-l readuci din uitare exact pentru atâta timp cât ți se cere, să negi existența realității obiective, și să nu încetezi nicio clipă a ține cont de realitatea pe care o negi.”

Florentin Țuca
(Femeie însărcinată sau persoană însărcinată? Ofuri despre criza limbajului politic și juridic contemporan, publicat în data de 22 ianuarie 2018, aici)

Back To Top