491 citiri

Întocmindu-mi dosarul pentru o acțiune în justiție împotriva desfacerii abuzive a contractului de muncă, Mugur mi-a zis:

Prințul negru și suav anapoda

(…)

Ceea ce îi apăsa și îi rodea pe amândoi în această perioadă de strălucire profesională era blestemul de a nu avea urmași. Dar dacă Tomozei își îneca amarul în orgii bahice și erotice, Florin Mugur își trăia lucid sfâșierile, refuzând amețirea și amorțeala simțurilor și gândurilor.
Colaborarea lor, de altfel foarte eficientă, se baza pe o relație de subordonare. Tomozei era cel cu indicațiile, Mugur cu execuția. Cu o râvnă de sclav îndatorat, el ducea în cârcă toată revista.
Supunerea lui a mers până acolo încât i-a servit de martor lui Tomozei când acesta m-a denunțat autorităților că am atitudine șovină și antisemită, ba chiar acționez în acest sens.
Întocmindu-mi dosarul pentru o acțiune în justiție împotriva desfacerii abuzive a contractului de muncă, Mugur mi-a zis:
Astâmpără-te! Că nu rezolvi nimic! Știi bine că mortul nu se mai întoarce de la groapă!
– Dar se poate face strigoi … Dacă mă fac, te urmăresc toată viața …
S-a îngălbenit și a început să tremure și mai tare. Era superstițios.

Apus de soare

Din redacția revistei Argeș, redactor la Editura Cartea Românească, devenit coleg cu Mircea Ciobanu și Cornel Popescu, apreciat de Marin Preda, căruia i-a și publicat o carte de interviuri.
Se simțea dator față de scriitorii piteșteni și i-a publicat în serie pe Miron Cordun, Ludmila Ghițescu, Otilia Nicolescu, Elisaveta Novac, Dan Rotaru. Mă solicita și pe mine, dar nu am răspuns.
Generos ca nimeni altul, își amâna cărțile sale ca să le tipărească pe ale altora. Devenise un fel de instituție de binefacere. Toți trăgeau de el, pentru interesele lor, dar nimeni nu se gândea că la urma-urmei este și el. un om, care are nevoie măcar de puțină liniște și de multă odihnă. Bolnav, obosit, singur, măcinat de angoase, nefericit, îmbătrânit înainte de vreme, se stinge fără de veste …
Hoții îi devastează casa, ce nu cară, distrug, nu mai rămâne nimic din strânsura lui de cărturar, din gândurile așternute pe hârtie.

Marin Ioniță
(Kiseleff 10: Fabrica de scriitori, ed, Corint, 2018, ediție revizuită, la pp. 212-3)

Back To Top