525 citiri

Prima întrebare este aceea dacă într-adevăr soluția din A și B c Norvegia deschide sau nu „poarta unei politici represive fără precedent”

Am decis să comentez pe scurt în această notă de jurisprudență, cazul A și B c. Norvegiei datorită opiniei dizidente a judecătorului Paulo Pinto de Albuquerque. În primul rând, este neobișnuit ca o hotărâre de la Strasbourg să fie însoțită de o singură opinie dizidentă. În al doilea rând, tonul acestei opinii nu este deloc diplomatic, este de fapt polemic, pur și simplu polemic, și cuprinde două concluzii pe cât de tranșante, pe atât de spectaculoase.

Prima dintre ele este următoarea: „După ce a răsturnat logica principiului non bis in idem, prezenta hotărâre deschide poarta unei politici represive fără precedent, demnă de un Leviathan, bazată pe deschiderea de către stat a procedurilor multiple, articulate strategic și puse în operă în scopul de a atinge efectul represiv maxim” (paragr. 79).

A doua concluzie este aceea că deși cumulul de sancțiuni penale și administrative de natură penală a fost respins de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cazul Hans Akerberg Fransson, „Strasbourg a luat-o în direcția greșită în timp ce Luxembourg a luat-o în direcția bună” (paragr. 80).
(…)
V. Relevanța opiniei disidente

Prima întrebare este aceea dacă într-adevăr soluția din A și B c Norvegia deschide sau nu ‘poarta unei politici represive fără precedent”. Limbajul opiniei disidente este probabil prea dramatic. Pe de altă parte, este destul de clar pentru mine că standardul de protecție oferit de norma non bis in idem a fost semnificativ diminuat.
(…)
Nota MMB: Caut profesor de drept care să răspundă la întrebare.

Valentin Constantin
(Dificultatea de a consolida o soluție judiciară la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, NRDO, nr. 2/2017, la pp. 19 și 24)

Back To Top