769 citiri

Curtea de Apel Iași, ianuarie 2019 versus O’Boyle, august 2018 (sau despre cum, totuși, articolul 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție nu garantează dreptul la dublu grad de jurisdicție pe fond)

Pe de altă parte, instanţa de control judiciar nu îşi poate îndeplini rolul dacă nu are la dispoziţie elementele pe baza cărora să poată stabili care a fost raţionamentul instanţei raportat la precizările acuzării, la apărările inculpaţilor şi la modificările esenţiale survenite ulterior sesizării instanţei în ce priveşte incriminarea unora dintre faptele deduse judecăţii. Dimpotrivă, a purcede la analizarea celorlalte motive de apel, invocate de inculpaţii-apelanţi sau de D.N.A. în defavoarea acestora, fără a putea stabili că prima instanţă a analizat efectiv acuzaţiile aduse inculpaţilor şi apărările acestora, ar avea semnificaţia nu a unui control judiciar, ci a unei prime judecăţi efective a fondului acuzaţiilor pentru prima oară în calea de atac ordinară.

Astfel cum a reţinut Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea pronunţată în cauza C_____ c. României din 2.12.2014 (Notă MMB – e vorba de Cutean împotriva României unde deloc nu e vorba de ce este vorba în această situație, ci de lipsa de a asculta martorii și pe inculpat în apel, după ce se schimbaseră judecătorii în primă instanță, atâta tot, deci deloc de încălcarea obligației ce ar fi impusă de art. 6 CEDO de a trimite cauza spre rejudecare pe fond la instanța de fond – a se vedea paragrafele 71 și 72 din hotărâre: 72. The Court therefore concludes that the change of the first-instance court’s panel of judges and the subsequent failure of the appellate courts to hear the applicant and the witnesses was tantamount to depriving the applicant of a fair trial.), lipsa unei judecăţi efective a cauzei creează o restrângere disproporţionată a dreptului la un proces echitabil, care nu poate fi compensată prin analiza instanţei de control judiciar, întrucât ar conduce la lipsirea inculpaţilor de un grad de jurisdicţie. Chiar dacă apelul este o cale de atac integral devolutivă, instanţa de control judiciar având plenitudine de jurisdicţie şi putând reaprecia şi statua asupra vinovăţiei, acest efect al apelului nu echivalează cu a statua în primă şi ultimă instanţă asupra situaţiei de fapt în privinţa acţiunii penale, cu respectarea tuturor garanţiilor dreptului la un proces echitabil, controlul judiciar neputând fi realizat în concret în lipsa unei judecăţi efective.

Deşi trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanţa de apel nu este prevăzută de art. 421 pct. 2 lit. b din Codul de procedură penală, care stabileşte cazurile de desfiinţarea a sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, încălcarea dreptului la un proces echitabil în primă instanţă sau reţinerea vreunui alt viciu semnificativ şi substanţial care ar conduce la încălcarea dreptului la dublu grad de jurisdicţie în materie penală garantat de art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului au fost tratate în doctrina procesual penală de dată mai recentă şi reţinute în practică, prin aplicarea directă în dreptul intern a standardelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a jurisprudenţei Curţii Europene în interpretarea acestora ca reprezentând un caz sui generis de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare către prima instanţă. (Notă MMB: a se observa maniera în care deși instanța citează o hotărâre CEDO pe art. 6 și care, după cum am arătat mai sus, nici măcar nu era relevantă, judecătorul de altfel UITÂND să motiveze – cu trimitere la paragrafele exprese ale hotărârii CEDO invocate – de ce ar fi ea pertinentă pentru această cauză, – ulterior, zice că de fapt se încalcă NUMAI art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție fără a invoca o hotărâre CEDO referitor la acest articol; dar și cum, deși trimite la doctrină, nu spune care e acea doctrină cu pagină cu tot. Probabil că trebuie să o credem pe cuvânt pe onorata instanță. Sau poate instanța nu mai consideră necesar să citeze doctrina deoarece chiar un judecător din complet o fi autorul doctrinei la care trimite anonim pentru A NU RESPECTA O DISPOZIȚIE DE DREPT EXPRES APLICABILĂ și REDATĂ.)

Curtea de Apel Iași
(Decizia nr. 896/2018, ședința publică din data de 13 decembrie 2018, motivată la 22 ianuarie 2019)

VERSUS

Article 2 of the Seventh Protocol guarantees a right to ‘review’ for a conviction or sentence by a higher tribunal. It does not provide for a right to appeal on the ‘merit’ of a judgment, and this is not protected by Article 6 of the main Convention either, although that provision has been interpreted as controlling any right of appeal in criminal cases that a state in its discretion may provide under its law. In Krombach v France, the Court stated that the contracting states had a ‘wide margin of appreciation’ to determine how the right secured by Article 2 of the Seventh Protocol was to be exercised. It acknowledged (as is confirmed in the Explanatory Report) that the review by a higher court of a conviction or sentence may concern both points of fact and points of law or to be confined solely to points of law.

D. J. Harris, M. O’Boyle, E. P. Bates, C. M. Buckley
(Law of the European Convention on Human Rights, Oxford University Press, august 2018, la p. 959)

Back To Top