384 citiri

S-a certat cu ăla, l-a amenințat că-i otrăvește orătăniile, că-l dă în judecată, a reparat gardul. Nimic …

Tot de la Labiș aflăm o întâmplare pe care îi plăcea foarte mult lui Arghezi s-o povestească și s-o repovestească. Cică semănase printre pomi niște lucernă care răsărise de toată frumusețea. Dar avea probleme cu găinile vecinului. S-a certat cu ăla, l-a amenințat că-i otrăvește orătăniile, că-l dă în judecată, a reparat gardul. Nimic … „Ce să le fac, domnule, găina e găină, zboară pe deasupra, trece pe dedesubt, n-o să le leg pe lanț ca pe câine.” Trece ce trece și într-o dimineață ce vede vecinul? Îl vede pe poet cum umblă prin lucernă cu un coș sub un braț și se apleacă ba ici, ba colo, să culeagă un ou sau două. Azi așa, mâine așa, și tot așa, până ce vecinul face un țarc din sârmă împletită și își pune păsările la regim de stabulație. „De unde să știe el că eu cumpăram ouă de la piață și le semănam seara ca să le culeg dimineața?”.

Marin Ioniță
(Kiseleff 10: Fabrica de scriitori, ed, Corint, 2018, ediție revizuită, la pp. 251-2)

Back To Top