277 citiri

Nu decizia Curţii Constituţionale este cea care retroactivează. Instanţa analizează doar efectele deciziei Curţii Constituţionale asupra normei de incriminare, iar rezultatul este valorificat în condiţiile legii (Curtea de Apel Militară București, iulie 2018)

Toate deciziile Curţii Constituţionale, în întregul lor, indiferent de tipul acestora sunt general obligatorii (art.147 alin.4 teza a II-a din Constituţie).

Decizia de admitere a sesizării de neconstituţionalitate, obligatorie, produce efecte erga omnes şi determină obligaţia legiuitorului de a pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Legii fundamentale în 45 de zile, iar nerespectarea acestei obligaţii conduce la încetarea efectelor juridice a dispoziţiilor constatate ca neconstituţionale.

În cazul deciziilor de interpretare (interpretative), precum în prezenta speţă, în lipsa intervenţiei legiuitorului, textul este păstrat în fondul activ al legislaţiei – dar în forma stabilită de Curtea Constituţională.

În ambele situaţii, în lipsa intervenţiei legiuitorului, operează direct, în baza art.147 alin.1 din Constituţie, o restrângere a sferei de incriminare.

În cauză – varianta de incriminare vizată prin Decizia nr.405/15.06.2016, şi care în prezent şi-a încetat efectele, este aceea a încălcării atribuţiilor de serviciu care îşi găsesc reglementarea în legislaţia secundară. Viciul de neconstituţionalitate este exclus din text, iar acesta rămâne în vigoare în forma stabilită prin decizia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate.

Prin neintervenţia legiuitorului în termenul stabilit de Constituţie, efectele unei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate sunt echivalente abrogării textului de incriminare, inclusiv dezincriminării care poate privi norma în integralitatea sa ori numai anumite variante de incriminare vizate de decizia instanţei de contencios constituţional.

Această situaţie a fost asimilată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul p_____ dezlegarea unor chestiuni de drept, cu apariţia unei legi de dezincriminare (Decizia nr.18/27.09.2016, M.Of.nr.930/18.11.2016).

Dând expresie principiului prevăzut în art.15 alin.2 din Constituţie, legea este cea care stabileşte faptul că scoaterea unui anumit comportament în afara ilicitului penal produce efecte retroactive.

Nu decizia Curţii Constituţionale este cea care retroactivează. Instanţa analizează doar efectele deciziei Curţii Constituţionale asupra normei de incriminare, iar rezultatul este valorificat în condiţiile legii.

În situaţia particulară în care aducerea deciziei Curţii Constituţionale în concordanţă cu Legea fundamentală conduce la o restrângere a sferei de incriminare, prin voinţa legiuitorului care are la bază principii de rang constituţional, dispoziţia legală astfel modificată se aplică retroactiv.

În jurisprudenţa sa recentă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, contestaţia întemeiată pe dispoziţiile art.595C.proc.pen. constituie mijlocul procedural prin care poate fi invocată dezincriminarea ca efect al unei decizii a Curţii Constituţionale prin care s-a declarat neconstituţională norma penală în discuţie.

În consecinţă, criticile reprezentantului Ministerului Public la competenţa instanţei de executare (stabilită de lege), la efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr.405/2016 precum şi la incidenţa altor ipoteze de exercitare a contestaţiei la executare, iar nu a art.595C.proc.pen. – sunt neîntemeiate.

Curtea de Apel Militară București
(Decizia nr. 5/2018, ședința din data de 4 iulie 2018, redactată la 9 iulie 2018, www.rolii.ro apud www.sintact.ro)

Back To Top