584 citiri

Sunt valabile, în acest sens, cele arătate de judecător M.M. Pivniceru în opinia concurentă … (Curtea de Apel București, iunie 2018)

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea consideră contestaţia Parchetului ca fiind fondată , pentru următoarele considerente:

În acord cu jurisprudenţa majoritară în materie (notă MMB – nu știu de unde a considerat CAB că e în acord cu jurisprudența MAJORITARĂ ÎN MATERIE, și am impresia că o minimă verificare ar putea să o contrazică în mod vădit, oricum era obligația ei să arate jurisprudența aceasta MAJORITARĂ și mai ales de ce e ea majoritară – adică CAB avea sarcina probei pe care nu și-a îndeplinit-o deși cică motivează), Curtea apreciază că este inadmisibilă contestaţia la executare având ca obiect aplicarea dispoziţiilor art. 595 alin. (1) C.p.p. în cazul unei norme de incriminare declarată neconstituţională . Sunt valabile, în acest sens, cele arătate de judecător M.M. Pivniceru, în opinia concurentă la Decizia Curţii Constituţionale nr. 126 din 3 martie 2016, M. Of. nr. 185 din 11 martie 2016 (notă MMB – nu înțeleg de ce invocă CAB o opinie a unui judecător CCR. CAB nu precizează care este forța juridică a unei astfel de opinii citată de CAB într-o motivare. Și CAB ar fi trebuit să explice forța aceasta juridică in limine litis. Această obligație nu e modificată de faptul că și CCR ar invoca opinii ale judecătorilor CEDO. Pentru că mi se pare că nici CCR nu procedează judicios când motivează astfel.):

„(…) Decizia Curţii Constituţionale nu poate fi asimilată cu o lege penală mai favorabilă. (…) Chiar făcând abstracţie de emitentul actului (Curtea Constituţională – Parlamentul/Guvernul, după caz), de terminologia folosită cu privire la aplicarea actului (decizia Curţii produce efecte juridice – legea _____________________ conţinutul actului (act jurisdicţional ce face parte din ordinea normativă – act normativ de reglementare primară) şi de motivarea care a stat la baza adoptării/emiterii sale (neconstituţionalitatea constatată prin decizia Curţii Constituţionale este o sancţiune de drept constituţional – adoptarea unei legi penale mai favorabile ţine de politica penală promovată de legiuitor) – aspecte care, în mod intrinsec, demonstrează diferenţa evidentă dintre cele două tipuri de acte, tot nu se poate realiza o echivalenţă, prin analogie sau prin asimilare, cu privire la momentul şi consecinţele juridice ale aplicării actului. (…) În această privinţă regula este comună (pentru viitor), însă excepţia apare numai în privinţa legii penale (sau contravenţionale) mai favorabile, nu şi în privinţa deciziei Curţii Constituţionale. În consecinţă, din moment ce legiuitorul constituant nu a dorit să reglementeze un asemenea efect deciziei Curţii Constituţionale, nici legiuitorului organic/ordinar nu îi este permis ca, în mod indirect, să ataşeze un efect ex tunc deciziei instanţei constituţionale. (…)”

(…)

Mai mult, în cazul deciziilor de interpretare ale Curţii Constituţionale – ca cea privind abuzul în serviciu, invocată în cauză – este necesară o nouă analiză a fondului cauzei pentru a reţine dacă decizia Curţii Constituţionale este sau nu aplicabilă (notă MMB – a se observa cum instanța nu spune de ce este necesară o nouă analiză a fondului cauzei, ci doar exclamă că este necesară – adică nu explică, ci doar afirmă, aceasta nefiind o motivare decât în sens formal și deloc în sens substanțial), analiză ce nu poate fi efectuată pe calea contestaţiei la executare (notă MMB – iar nu explică de ce nu ar putea fi efectuată, dacă am fi să admite că într-adevăr chiar ar fi vorba de necesitatea unei noi analize pe fond – adică nu pune un „pentru că ……..”) ci, eventual, prin intermediul unei căi extraordinare de atac, cum este revizuirea, prevăzută însă pentru cazul în care hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză (potrivit art. 453 alin.1 lit.f) C.p.p.).

(…)

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII (notă MMB: de facto, în numele legii interpretate deloc în sens unitar sau în sensul conferit de jurisprudența ÎCCJ existentă la aceeași dată de iunie 2018 și în niciun caz în numele legii penale mai favorabile și evident nici în numele legii de dezincriminare. Dar în numele opiniei atașate la o decizie CCR.),

DECIDE:

În baza art. 425/1 alin. (7) pct.2 lit. a) C. proc. pen., admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D__ , desfiinţează sentinţa penală nr. 60 din 25.04.2018 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa – Secţia penală şi, rejudecând:

Respinge ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de persoana condamnată Z_____ M____.

(…)

Curtea de Apel București
(Decizia nr. 251/2018 din data de 27 iunie 2018, www.rolii.ro apud www.sintact.ro)

Back To Top