162 citiri

Belgia a amintit, în esență, că, în temeiul normelor procedurale belgiene, o cerere de recurs trebuie să fie semnată de un avocat care poate pune concluzii la Cour de cassation (Curtea de Casație) și că un justițiabil care dorește să formuleze un astfel de recurs trebuie în prealabil să solicite avizul unui astfel de avocat cu privire la șansele de succes ale acestui recurs

52 Regatul Belgiei pretinde, mai întâi, că, prin aceasta, Tribunalul a analizat în mod eronat comportamentul autorităților belgiene.

53 Astfel, potrivit acestui stat membru, deși aceste autorități nu erau în imposibilitatea teoretică de a formula recurs împotriva hotărârii cour d’appel de Bruxelles (Curtea de Apel din Bruxelles) din 3 mai 2012, nu exista nicio șansă ca un asemenea recurs să fie admis de Cour de cassation (Curtea de Casație) din cauza avizului negativ dat de avocatul care poate pune concluzii la Cour de cassation (Curtea de Casație) consultat de BIRB, având în vedere rolul specific de filtrare a recursurilor conferit acestor avocați de legiuitorul belgian, care trebuie să își sfătuiască clienții să nu introducă un recurs care nu are nicio șansă rezonabilă de a fi admis pentru a evita aglomerarea acestei instanțe cu cereri vădit nefondate sau inadmisibile.

54 În ședința în fața Curții, Regatul Belgiei a amintit, în esență, că, în temeiul normelor procedurale belgiene, o cerere de recurs trebuie să fie semnată de un avocat care poate pune concluzii la Cour de cassation (Curtea de Casație) și că un justițiabil care dorește să formuleze un astfel de recurs trebuie în prealabil să solicite avizul unui astfel de avocat cu privire la șansele de succes ale acestui recurs. Deși justițiabilul poate să nu ia în considerare avizul negativ dat de avocatul consultat și să îi solicite acestuia să depună o cerere de recurs în numele său, pe care, eventual, o va fi redactat el însuși, o astfel de practică ar fi în fapt marginală. Astfel, într‑un asemenea caz, avocatul ar trebui să indice pe cerere că ea a fost depusă „la cerere și pe baza unui proiect”, semnalând astfel Cour de cassation (Curtea de Casație) că nu îi susține conținutul. În plus, acționând în acest mod, justițiabilul ar risca să fie obligat la plata unei despăgubiri pentru folosirea abuzivă a unei căi de atac. Pe de altă parte, deși, în cazul unui aviz negativ al avocatului care poate pune concluzii la Cour de cassation (Curtea de Casație) consultat, nimic nu l‑ar împiedica pe justițiabilul respectiv să solicite un al doilea aviz de la un alt avocat care poate pune concluzii la Cour de cassation (Curtea de Casație), ar fi foarte rar în practică ca acesta din urmă să ofere un aviz contrar primului.

55 În speță, avocatul consultat de BIRB oferise un aviz negativ ferm, în urma unei analize aprofundate și detaliate, în special a jurisprudenței Curții. Abținându‑se să formuleze recurs în urma acestui aviz, autoritățile belgiene ar fi făcut ceea ce orice justițiabil rezonabil și prudent ar fi făcut.

(…)

61 În această privință, Comisia arată, mai întâi, că autoritățile naționale aveau posibilitatea de a formula un astfel de recurs în pofida avizului negativ dat de avocatul care poate pune concluzii la Cour de cassation (Curtea de casație) consultat de BIRB sau de a solicita un al doilea aviz unui alt avocat.

62 În continuare, autonomia procedurală a statelor membre pentru a organiza accesul la instanțele lor supreme prin intermediul, printre altele, al unor avize prealabile din partea unor avocați specializați ar trebui conciliată cu principiile echivalenței și efectivității. Astfel, această autonomie nu ar putea fi invocată pentru a înlătura, printre altele, obligația instanțelor supreme de a sesiza Curtea cu o trimitere preliminară, prevăzută la articolul 267 TFUE. În această privință, Comisia susține că nu este sarcina avocaților care pot pune concluzii la Cour de cassation (Curtea de casație) să decidă dacă întrebările de drept al Uniunii pe care le ridică o cauză au fost deja soluționate de Curte în sensul jurisprudenței rezultate din Hotărârea din 6 octombrie 1982, Cilfit și alții (283/81, EU:C:1982:335), sau dacă Cour de cassation (Curtea de casație) trebuie să procedeze la o trimitere preliminară, filtrând în acest mod accesul la această cale de drept prin blocarea introducerii recursurilor. Or, poziția apărată de Regatul Belgiei constă în a conferi avocaților care pot pune concluzii la Cour de cassation (Curtea de casație) un astfel de rol, care revine doar acestei instanțe.

Curtea de Justiție
(Hotărârea din data de 30 ianuarie 2019, C-587/17 P, EU:C:2019:75, disponibilă aici)

Back To Top