384 citiri

Curtea ar fi trebuit să constate că principiul fundamental al democrației reprezentative , în care dreptul fundamental de a fi ales este o valoare supremă, nu pot fi înfrânte de deziderate politice de moment, oricât de „arzătoare”

La pct. 38 din Decizie (MMB – decizia nr. 418/2014), Curtea își însușește tale quale o înșiruire de deziderate politice, preluate, cel mai probabil, din punctul de vedere al Înalte Curți de Casație și Justiție exprimat în cauza Mora

„38. În acest context, Curtea reţine că importanţa şi necesitatea reglementărilor în materia combaterii corupţiei şi promovării integrităţii în sectorul public, în cadrul sistemului normativ naţional, sunt cunoscute şi acceptate, aceste reglementări reprezentând răspunsul la o cerinţă reală a societăţii româneşti şi o componentă de bază a dialogului României cu partenerii săi europeni, în cadrul procesului de evaluare a modului de îndeplinire a obligaţiilor asumate de aceasta ca stat membru al Uniunii Europene”,

recurgând la o interpretare teleologică, de altfel sugerată și de formulările cuprinse în alte pasaje din motivare.
În opinia noastră, în materia restrângerilor aduse drepturilor fundamentale, metoda de interpretare teleologică într-un sens favorabil restrângerilor este nepotrivită, ca să nu spunem că e neconstituțională și periculoasă, prin consecințele la care poate conduce.
Nu înțelegem argumentul Curții în sensul că limiterea interdicției la funcția care a general conflictul de interese „este de natură să lipsească de eficacitate norma juridică respectivă”, conjugat cu cele reținute în continuare, în sensul că această limitare „ar pune, practic, la îndemâna categoriilor de persoane vizate de Legea nr. 176/2010 un procedeu extrem de simplu de eludare a legii și a aplicabilității sancțiunilor instituite de aceasta”.
Mai ales această din urmă afirmație apare ca fiind desprinsă total de contextul legal și faptic al cauzei. Ceea ce scapă din vedere Curtea este că „procedeul extrem de simplu de eludare a legii și a aplicabilității sancțiunilor” nu este altul decât votul popular, pentru că persoana în cauză poate ajunge în situația de a i se aplica interdicția extinsă nu printr-un „procedeu”, ci prin alegeri, în urma învestirii prin vot.
În această ordine de idei, Curtea ar fi trebuit să constate că principiul fundamental al democrației reprezentative (…) în care dreptul fundamental de a fi ales este o valoare supremă (…) nu pot fi înfrânte de deziderate politice de moment, oricât de „arzătoare”, și că măsura extremă a interzicerii dreptului de a fi ales poate fi luată numai de către instanța judecătorească, în urma condamnării pentru o faptă prevăzută de legea penală, așadar numai pentru săvârșirea unei fapte antisociale de cea mai mare gravitate, stabilită astfel de legiuitor prin incriminare.

Tudor Chiuariu
(Controlul averilor, incompatibilităților și conflictelor de interese, ed. Hamangiu, 2016, la pp. 29-30)

Back To Top