542 citiri

Principiul jura novit curia precum e aplicat de CEDO

The Court reiterates that the scope of a case referred to it in the exercise of the right of individual application is determined by the applicant’s complaint. A complaint consists of two elements: factual allegations and legal arguments. By virtue of the jura novit curia principle the Court is not bound by the legal grounds adduced by the applicant under the Convention and the Protocols thereto and has the power to decide on the characterisation to be given in law to the facts of a complaint by examining it under Articles or provisions of the Convention that are different from those relied upon by the applicant (see Radomilja and Others v. Croatia [GC], nos. 37685/10 and 22768/12, § 126, ECHR 2018). In the present case the Court considers that the applicants’ complaints should be examined from the standpoint of Article 34 of the Convention, which reads:

“The Court may receive applications from any person … claiming to be the victim of a violation by one of the High Contracting Parties of the rights set forth in the Convention or the Protocols thereto. The High Contracting Parties undertake not to hinder in any way the effective exercise of this right.”

Notă MMB: a se compara cu Valentin Constantin, Ce este de fapt iura novit curia?, disponibil aici:

„Mai rămîne ideea de principiu general de drept. Principiile generale de drept, atunci cînd sînt operative, adică atunci cînd sînt aplicate în mod autonom, sînt de asemenea norme juridice. Poate că aș fi obligat să fiu ceva mai clar. Iura novit curia nu este nici un principiu general de drept operativ, așa cum este, de exemplu, principiul îmbogățirii fără justă cauză, nici un principiu aflat la originea mai multor ”aplicări de sistem”, cum este principiul bunei credințe.

Iura novit curia nu interesează și nu i-a interesat de fapt niciodată cu adevărat nici pe judecători, nici pe legislatori. Iura novit curia i-ar putea interesa pe teoreticieni ca ficțiune care se află în mod obligatoriu la fundația unei jurisdicții obligatorii, așa cum este sistemul judiciar al statului.”

Curtea Europeană a Drepturilor Omului
(Hotărârea din data de 4 iunie 2019, Mehmet Ali Ayhan and Others, disponibilă aici)

Back To Top