254 citiri

Aceste argumente nu acordă atenție încălcărilor alarmante ale drepturilor și libertăților constituționale și ale statului de drept (aforisme apriorice)

[Este corect să afirmăm că antagonismul viguros dintre instanțele constituționale (și alte instanțe) naționale și Curtea de Justiție a Uniunii Europene în protejarea drepturilor fundamentale ale subiecților lor împotriva intruziunii dreptului penal al UE nu ar trebui pur și simplu să fie etichetat drept „un concurs pentru suveranitate, supremație, autoritate și putere” și că argumentele transmise de instanțele naționale nu ar trebui să fie „respinse ca passé și naționaliste ”(nota de subsol 108: Anneli Albi, From the Banana Saga to the Sugar Saga and Beyond: Could the Post-Communist Constitutional Courts Teach the EU a Lesson in the Rule of Law?, Common Market Law Review, 2010, la p. 792). Aforismele apriorice, care se concentrează pe aprecieri îndoielnice ale eficienței și voinței de cooperare din partea instanțelor naționale – și care se află în afara sferei juridice, denotă o privire îngustă și nu reușesc să surprindă multitudinea de complexități și vasta profunzime a relației normative dintre dreptul UE și constituțiile naționale;și, în plus, tind să subestimeze și să submineze tradițiile, istoria, valorile și principiile juridice fundamentale ale ordinilor juridice care au dat naștere și au pus bazele experimentului (până acum) destul de reușit al Uniunii Europene. În special, aceste argumente nu acordă atenție încălcărilor alarmante ale drepturilor și libertăților constituționale și ale statului de drept, preocupări care au o valoare indiscutabilă pentru instituirea și funcționarea corespunzătoare a oricărei ordini juridice.]

It is correct to assert that the vigorous antagonism between national constitutional (and other) courts and the Court of Justice of the European Union in protecting the fundamental rights of their subjects against the intrusiveness of EU criminal law should not simply be labelled as ‘a contest for sovereignty, supremacy, authority and power’, and that the arguments pur forward by national courts should not be ‘dismissed offhand as passé and nationalistic’ (nota de subsol 108: Anneli Albi, From the Banana Saga to the Sugar Saga and Beyond: Could the Post-Communist Constitutional Courts Teach the EU a Lesson in the Rule of Law?, Common Market Law Review, 2010, la p. 792). Aprioristic aphorisms, which focus on dubious assessments of efficiency and cooperative willingness on the part of national courts and lie outside the legal sphere, are short-sighted and fail to capture the plethora of complexities and the vast depth of the normative relationship of EU law with national constitutions; and, moreover, tend to underestimate and undermine the traditions, the history, the values and the foundational legal principles of the legal orders which gave birth to and lay down the basis for the quite successful (so far) experiment of the European Union. In particular, these arguments do not pay attention to the alarming infringements of constitutional rights and liberties and the rule of law, concerns which are of unquestionable value to the establishment and proper functioning of any legal order.

Alexandros Kargopoulos
(Fundamental rights, national identity and EU criminal law în Research Handbook on EU Criminal Law, Routledge, la p. 146)

Back To Top