239 citiri

Pentru mine cuvintele rămăseseră pline de miez, nu deveniseră forme goale ca pentru acei studenți [la drept]

În acea zi de sfârșit de ianuarie [1949] am pătruns din nou, cu emoție, pe culoarele facultății și am intrat în sala anului IV. (…) Aici însă mă aflam în anul IV strict juridic și nimerisem la cursul de marxism. Vorbitorul, un personaj mai degrabă șters, de vârstă mijlocie, părea să dicteze, iar studenții scriau. Nu vedeam decât spinări plecate și creioane care alergau pe caiete mari, albe. Desigur, mi-am explicat eu, nu existau cursuri tipărite sau măcar șapirografiate pentru o materie atât de diferită și de tot ce învățasem. Am început să ascult cu atenție și ceea ce auzeam a început să-mi pară tot mai neverosimil. Tema acelei zile era dictatura proletariatului. (…) Cum adică, abia scăpasem dintr-o dictatură și acum voiam să ne precipităm într-alta? De ce nu se ridica nimeni din sală să protesteze, să spună că suntem totuși o democrație, fie și populară? Că democrația și dictatura nu pot sta împreună? Aici trebuie să amintesc că de luni de zile evitasem conversațiile politice, chiar și cu părinții, că la radio nu mai ascultasem decât muzică și dialogasem interior aprope numai cu Goethe, cu Dante și cu alți clasici la fel de îndepărtați în timp. Luam cuvintele în serios. Semănam cu Sălbaticul din utopia lui Huxley, hrănit cu Shakespeare … Brusca trezire de acum era neașteptat de dureroasă și lucrul care-mi părea cel mai insuportabil era docilitatea acelor spinări plecate, la care se adăuga zelul sârguincios cu care se luau notițele. Chiar după ce am înțeles cum stăteau lucrurile, m-a urmărit ani de zile imaginea aceea de supușenie, de acceptare fără protest a unor enormități și, lucru încă mai grav, râvna cu care erau înregistrate frazele în scris, desigur cu intenția de a le reproduce mai bine decât alții și de a nu omite nici cel mai mic cuvințel. (…) Pentru mine cuvintele rămăseseră pline de miez, nu deveniseră forme goale ca pentru acei studenți [la drept]. (s.n. – M.M.-B.)

Annie Bentoiu
(Timpul ce ni s-a dat, Memorii 1944-1959, ed. Humanitas, retipărire, 2019, la pp. 396-397)

Back To Top