4.130 citiri

Nimic, în adevăr, nu falsifică mai mult spiritul decât studiul exclusiv al textului legii…

Nimic, în adevăr, nu falsifică mai mult spiritul decât studiul exclusiv al textului legii cu preocupațiunea hotărâtă de a-i găsi diferite înțelesuri.
De ce? Două cauze ne explică înlesnirea cu care se falsifică spiritul unor legiști.
Mai întâi este natura Dreptului. Dreptul este o știință de raționament aplicată la faptele, la împrejurările vieții de toate zilele. Fiecare este împins, necesitat de interesul său propriu de a forma un raționament care să-l servească. Cu cât ești mai interesat și mai ignorant cu atât mai mult iei un raționament fals și torturezi legea. Mai rămâne cateodată și șansa pentru mulți de a induce pe un judecător în eroare sau a-i înșela buna credință.
În al doilea rând în chestiile de drept, ca în orice chestie ce se discută, sunt puține argumente greșite care să nu poată înfățisa cel puțin în aparență și o parte rațională, precum sunt și mai puține din cele mai bune care să nu dea loc la obiecții. În căutarea argumentelor pentru trebuința cauzei este cu neputință să nu se falsifice spritul aceluia care se mărginește în cercul argumentelor de antinomii și conciliații de texte. Faptele omenești sunt infinite și indeterminabile în mod absolut. Nu se pot toate prevede, reglementa și băga în oarecare formule. De aceea în genere legile pozitive nu sunt decât niște luminători, niște conductori, folositori desigur, dar insuficienți. Iată de ce Degré, cu drept cuvânt, când studia o problemă juridică, când judeca chiar, nu se mulțumea să deschidă un cod și mecanicește să aplice un articol de lege. El cerceta metafizica faptului social și a legii pentru a-i descoperi adevăratul înțeles.
Nimeni mai mult decât Degré n-a dat în România o mai mare dezvoltare, un mai viu impuls de progres Dreptului decât dânsul.
Pentru ce? Fiindcă el s-a dat acestei științe din curată dragoste, fără niciun interes. El nu urmărea nici câștig bănesc, nici reputație. Judecând pe Degré după pasiunea ce avea pentru Dreptul teoretic, am crede că el era un adept al școlii dogmatice, al acelei școli care creează teorii independente de Dreptul în vigoare, care construiește un fel de legislație model și ideală, destinată a grăbi reformele legislațiilor pozitive. Eroare. Degré n-a fost un moralist, un filozof, un istoric care făcea și funcțiune de jurisconsult. El a fost un jurisconsult care în studiile și în judecățile lui ținea seama de Filozofie, de Morală, de Istorie.

Constantin G. Dissescu
(Prefață la Scrieri Juridice, vol. I, ed. Gutenberg, București, 1900, p. VI și urm.)

Back To Top