Apud

1.146 citiri

Termenul apud (“după”) separă sursa informaţională pe care dorim s-o utilizăm în lucrare (care este menţionată cu datele bibliografice înainte de termenul apud) de sursa bibliografică la care am avut acces direct (aceasta se plasează după termenul apud şi este descrisă conform aceloraşi standarde bibliografice).

Astfel, de exemplu, dacă utilizăm în lucrarea noastră textul

Avem, desigur, o literatură juridică originală, dar ea se luptă încă cu piedici neînlăturate, cu nepăsarea tuturor, cu idolatria literaturii străine, cu împotrivirea înverșunată a celor șireți, care ne adorm cu ereziile cele străine. Mulțimea e pururea leneșă de a cugeta, crede și nu cercetează. Unuis quisque zice foarte bine Seneca, mavult credere quam judicare! De aceea și auzim din toate părțile strigându-se: autorii străini au cugetat pentru noi, ne-au scutit de clacă intelectuală, a-i imita merită toată lauda! Cine nu imită? C’est imiter quelqu’un que de planter des choux. Imitațiunea, nu o tăgăduim, e o lege a naturii omenești. Știința nu se suge din degete.

atunci trimiterea bibliografică se face astfel:

Alexandru DegréScrieri Juridice, vol. II, editura Gutenberg, București, 1902, p. 291, apud Citate juridice, URL citate.juridice.ro/21.

Pentru a obține URL-ul, urmăriți numărul din bara superioară a browserului dumneavoastră, unde, pentru citatul respectiv, veți găsi: http://citate.juridice.ro/21/avem-o-literatura-juridica-originala/