652 citiri

Permisiunea de a-ți înstrăina libertatea nu înseamnă libertate

În Anglia, ca și în majoritatea celorlalte țări civilizate, bunăoară, un angajament prin care un om s-ar vinde sau ar admite să fie vândut ca sclav ar fi nul și neavenit; nici legea, nici opinia publică n-ar impune respectarea lui. Temeiul unei asemenea îngrădiri a puterii omului de a dispune, după voia sa, de propria […]

Citeşte mai mult
596 citiri

Voința poporului înseamnă, practic, voința unei părți

Cu timpul, republica democratică a ajuns să ocupe o mare parte din suprafața pământului, făcându-și simțită prezența ca una dintre cele mai puternice participante la comunitatea națiunilor; iar cârmuirea aleasă de popor și răspunzătoare în fața acestuia a devenit obiectul observațiilor și criticilor ce însoțesc orice stare de lucruri reală importantă. S-a constatat acum că […]

Citeşte mai mult
659 citiri

Dreptul e reglementarea libertăților

Ne-am întrebat în partea introductivă ce este dreptul? și am răspuns că e reglementarea libertăților și că problema fundamentală a organizării sociale, stă, după maxima kantiană, în armonizarea libertăților, în coexistența lor. Constantin G. Dissescu (Dreptul constituțional, editura Librăriei Socec, București, 1915, p. 440)

Citeşte mai mult
733 citiri

Nivelarea tuturor în ordinea fizică – prin patul lui Procust – e o halucinațiune atroce

Nivelarea tuturor în ordinea fizică – prin patul lui Procust – e o halucinațiune atroce, iar a dori să realizezi egalitatea morală și intelectuală, să uniformizezi inteligențele, voințele și sentimentele, ar fi să sugrumi libertatea, căci neputând ridica pe cei inferiori la nivelul celor de sus, ar trebui să iei mersul contrariu, să împiedici manifestarea […]

Citeşte mai mult
1.123 citiri

O hotărâre bună și nimerită dar științific rău motivată…

Practica fără teorie e oloagă și viceversa. Iată de exemplu, o hotărâre bună și nimerită dar științific rău motivată. Nu prinde deci rădăcină, nu trece drept un monument trainic, nu face jurisprudență. Iată apoi o teorie care critică jurisprudența, dar pe deasupra, nepregătit, nechizbuit, intră deci pe o ureche, iese pe cealaltă. Le raisonnement fait […]

Citeşte mai mult
801 citiri

Controversa e de esența dreptului

Legea nu poate să prevadă toate cazurile, să îngrădească fiecare idee juridică cu un zid chinezesc, să țărmuiască pentru vecie principiile; formula ei trebuie să fie largă, ca să nu excludă o interpretare mai apropiată de ideal. Hotarul unde se sfârșește interpretarea mecanică și unde trebuie să înceapă cea logică, nu se poate fixa a […]

Citeşte mai mult
547 citiri

Justiția este garanția libertății

Scriitorul italian Lombrosso susține că originea justiției e chiar originea proprietății. Din momentul ce indivizii unui trib au început să-și apropieze fiecare bunuri necesare vieții, cei puternici atacau pe cei slabi, răpindu-le proviziunile, și atunci s-a născut ideea justiției. Justiția nu ar purcede prin urmare dintr-un simțământ a priori, ci dintr-o necesitate de fapt. În […]

Citeşte mai mult
491 citiri

Victor Hugo într-o broșură…

Victor Hugo într-o broșură intitulată La loi et le droit, zice: legea naturală, trecând prin mâna omului pentru a deveni lege pozitivă, își pierde limpiditatea sa, precum apa de izvor și-o pierde, trecând prin diferite strate ale pământului. Constantin G. Dissescu (Dreptul constituțional, editura Librăriei Socec, București, 1915, p.185)

Citeşte mai mult
636 citiri

Poezia științei dreptului

Misiunea științei dreptului este de a cerceta și a descoperi principiile absolute, și de a fixa regulile lor de aplicațiune în raporturile omenești. Aceasta o putem numi poezia științei dreptului. Fiecare principiu descoperit este o floare mai mult care se împletește în cununa adevărurilor nepieritoare. Progresul omenirii consistă în a împleti tot mai multe flori […]

Citeşte mai mult
574 citiri

Dacă trebuie amestecat judecătorul în jocul constituțional

Hauriou spune că e o chestie gravă aceea de a ști dacă trebuie amestecat judecătorul în jocul constituțional.“Părerile sunt împărțite. Deoparte, daca îl amestecă, riscă să-i dea o ambiție politică; de alta, dacă nu-l amestecă, riscă să facă ineficace regulile Constituției”. Hauriou ajunge la concluzia că judecătorul este cel mai potrivit să verifice constituționalitatea unei […]

Citeşte mai mult
Back To Top