Niște legi bune nu constituie prin ele însele guvernământul cel bun

20 ianuarie 2017
519 citiri

Niște legi bune nu constituie prin ele însele guvernământul cel bun, și interesează foarte mult faptul ca ele să fie respectate. Deci mai întâiu nu este un guvernământ bun decât acolo unde legea este respectată, apoi acela unde legea căreia i se supun toți este întemeiată pe rațiune; căci s-ar putea ca cineva să se supună unor legi iraționale.

Aristotel
(Politica (trad. El. Bezdechi), reprodus de ed. Semne, București, 2008, la p. 227)

Sfârșitul odiosului adagiu „Dura lex sed lex”

18 ianuarie 2017

L’avocat a vécu, au cours de la deuxième moitié du XXe siècle, deux bouleversements qui ont révolutionné son travail.
Le premier, c’est l’arrêt Le Ski du 27 mai 1971: des lors que la Cour de cassation enjoignant au juge d’écarter la loi contraire au traité, elle permettait à l’avocat de ne plus s’incliner devant l’injustice légale. C’en était fini de l’odieux adage „Dura lex sed lex” qui l’obligeait a expliquer à son client qu’il était vain d’avoir humainement raison si on avait juridiquement tort. La justice, devenue une institution et oubliant qu’elle avait été une vertu, ne donnait raison qu’a ceux dont la cause entrait dans les catégories préétablies par la loi. Et puis voila que la loi devait elle-même s’effacer devant les normes surplombantes des traités!
L’arrêt Le Ski n’était pas, en lui-même, une victoire de la justice vertueuse sur la justice instituée: il libérait les exportations de beurre, ce qui n’est pas vraiment le triomphe d’un droit fondamental. Mais la suprématie du traité qu’il instaurait au profit de l’Europe du commerce allait s’étendre a l’Europe des libertés. Par un de ces singuliers accidents de l’histoire, une conquête du droit des marchands allait profiter aux droits de l’homme.

[Avocatul a trăit, în a doua jumătate a secolului XX, două schimbări care i-au revoluționat munca.
Prima a fost hotărârea Le Ski din 27 mai 1971: din moment ce Curtea de Casație a poruncit judecătorului să înlăture legea contrară tratatului, ea a permis avocatului să nu se plece în fața injustiției legale. Acesta a fost sfârșitul odiosului adagiu „Dura lex sed lex” care îi ceruse să-i explice clientului său că era inutil să aibă omenește dreptate dacă din punct de vedere legal se afla în eroare. Justiția, devenită o instituție și uitând că ea era o virtute, nu dădea dreptate decât celor a căror cauză se încadra la categoriile prestabilite de lege. Și apoi poftim că legea trebuia chiar ea să se dea din fața dominantelor dispoziții din tratate!
Hotărârea Le Ski nu a fost, în sine, o victorie a justiției dreapte în fața justiției instituționale: ea a eliberat exportul de unt, aspect care nu este cu adevărat triumful unui drept fundamental. Dar, supremația tratatului introdus pentru profitul Europei comerciale s-a extins și pentru Europa libertăților. Prin intermediul unuia dintre acele accidente ciudate ale istoriei, o cucerire a dreptului comerțului va profita drepturilor omului.]

Paul Martens
(L’avocat devant la Cour Constitutionnelle, în Liber Amicorum Edouard Jakhian, Bruylant, 2011, la p. 315)

Niciun abuz de procedură nu poate justifica o condamnare penală a unui avocat

17 ianuarie 2017

Certes, la frontière qui sépare des manœuvres moralement répréhensibles de l’habilité professionnelle de l’avocat qui recourt à ce qu’il faut bien appeler „des arguties … juridiques”, est parfois malaisée à définir. Tous les manques de probité professionnelle, tous les abus de procédure, tous les coups fourrés, auxquels peuvent recourir des avocats médiocres qui se glorifieront aisément des succès subalternes qu’ils pourraient ainsi obtenir, ne peuvent justifier une condamnation pénale.

Pierre Lambert
(L’escroquerie au jugement, în Liber Amicorum Edouard Jakhian, Bruylant, 2011, p. 312 și urm.)

Un avocat se poate înșela, sau poate fi înșelat

16 ianuarie 2017

Un avocat peut se tromper, ou être trompé. Ce qui importe, ici, est qu’il estime, au moment où il introduira le recours, qu’il defend une cause juste. C’est à lui qu’il appartient de le déterminer, en son âme et conscience, sous le seul contrôle marginal de son Ordre.

Patrick Henry
(Aucune cause que je ne croirai pas juste, en mon âme et conscience … în Liber Amicorum Edouard Jakhian, Bruylant, 2010, la p. 216)

Avocatul are dreptul să mintă prin omisiune

15 ianuarie 2017

Comment l’avocat doit-il se positionner face à la question de la vérité et du mensonge?
Sa situation est certainement plus confortable que dans d’autres matières. Le droit au silence implique que même s’il connaît „la vérité” dans le cadre de la confidence entretenue avec son client, l’avocat peut adopter une attitude passive en se bornant à contester le bine-fondé de l’accusation, s’il en reçoit le mandat.
Il doit cependant veiller à assurer cette défense de façon loyale. Si son client lui a donné mandat de plaider non coupable alors que sous le sceau de la confidence, l’avocat a appris qu’il en était autrement, ce dernier ne pourrait soutenir de façon formelle que son client est innocent, mais il pourrait faire valoir qu’il n’y a pas de preuve suffisante de la culpabilité de son client. Cela peut apparaître hypocrite mais c’est conforme aux principes.
Autrement dit, l’avocat n’a pas le droit au mensonge „actif” mais il peut mentir par omission (c’est-à-dire, ne pas dire „toute” la vérité) car il doit respecter le secret professionnel et le droit au silence dont bénéficie son client.

Damien Vandermeersch
(Transparence et loyauté envers le juge pénal, în Responsabilité(s) de l’avocat, 2015, la p. 140 – 141)

Dreptul este un ritm necesar al vieții spirituale

15 ianuarie 2017

Înainte de a fi un fenomen de organizare socială și o ierarhie a puterii constituite în mod pozitiv, Dreptul este un ritm necesar al vieții spirituale. Elementele lui esențiale și caracteristice, care ni se înfățișează în chip variat și aproape răsfrânte în experiența istorică, sunt chiar implicite în această determinare fundamentală, astfel încât putem spune într-adevăr: leges innumerae, una justitia.

Giorgio del Vecchio
(Justiția (trad. V. Boantă), Cartea Românească, București, 1936, la p. 161-162)

Libertatea este esențială pentru invenție, creativitate și imaginație

14 ianuarie 2017

The main reason that excessive law is detrimental to survival is that freedom is crucial for invention, creativity and imagination. It is crucial for enterprise and prosperity. Out-of-date religions are dramatic proof of the claustrophobic effect that the fog of irrelevant rules can have on innovation, the smothering of invention. If the law walks the same old path, then our hopes and aspirations on this planet are brought into question by mistakes we made once and did not need to make again.
(…)
A situation where the law becomes an enemy, not an ally, is unjustifiable. The law is our servant, not our master.

Philip R. Wood
(The Fall of the Priests and the Rise of Lawyers, Hart Publishing, 2016, la p. 242 – 243)

Avocatul trebuie chiar să cunoască adevărul

12 ianuarie 2017

Malgré le laconisme de l’ancien art. 378 du Code pénal, la Cour de cassation devait, dès un arrêt du 24 mai 1862 décider que l’avocat est tenu au secret professionnel, ce qui fait obstacle à ce qu’il puisse répondre à des questions posées par un juge d’instruction. L’avocat ne saurait donc parler, et aucun moyen de contrainte ne saurait être mis en oeuvre, à son encontre.
Mieux même, alors que pendant un temps, on a considéré que l’obligation de garder le secret résultait du contrat forme entre l’avocat et son client, imposant au professionnel de ne rien révéler de ce qui lui a été confié, ultérieurement, il a été démontre que le secret était exiger pour des motifs d’intérêt général ou d’ordre public. L’organisation de la défense en justice, qu’elle soit civile ou pénale, n’est possible que si l’avocat voit son client parler sans aucune réticence. L’avocat doit même connaitre la vérité, afin de préparer la meilleure défense, au besoin en échafaudant des hypothèses qui soient plausibles, ou en tout cas non contredites par les pièces du dossier officiel. Il lui faut pour cela disposer des confidences et des documents utiles.

Bernard Bouloc
(Le secret professionnel de l’avocat în Mélanges offerts à Raymond Gassin. Sciences pénales & Sciences criminologiques, Presses universitaires d Aix Marseille, 2007, la p. 121)

Pacea e cu atât mai solidă cu cât e bazată mai mult pe Drept

11 ianuarie 2017

După cum se întâmplă în raporturile dintre Națiuni, tot astfel și în interiorul fiecăreia din ele, pacea e cu atât mai solidă cu cât e bazată mai mult pe Drept. Și după cum marea criză a Statului modern s-a îndreptat către o soluție prin recunoașterea echitabilă a valorii elementelor individuale și sociale, după un plan armonic de colaborare ordonată și neopresivă, tot astfel ne e permis să formulăm urarea că și o înțelegere mai bună și o coordonare mai rațională a diferitelor energii naționale vor face tot mai trainică, în numele sacru al dreptății, pacea lumii.

Giorgio del Vecchio
(Justiția(trad. V. Boantă), Cartea Românească, București, 1936, la p. 191)

Fără garanţia confidenţialităţii, încrederea nu poate exista

11 ianuarie 2017

2.3. Secretul profesional
2.3.1. Prin însăşi natura misiunii sale, avocatul este depozitarul secretelor clientului său şi destinatarul comunicărilor de natură confidenţială. Fără garanţia confidenţialităţii, încrederea nu poate exista. Prin urmare, secretul profesional este recunoscut ca fiind deopotrivă un drept şi o îndatorire fundamentală şi primordială a avocatului.
Obligaţia avocatului cu privire la secretul profesional serveşte atât intereselor administrării justiţiei, cât şi intereselor clientului. În consecinţă, aceasta trebuie să beneficieze de o protecţie specială din partea statului.
2.3.2. Avocatul trebuie să respecte secretul oricărei informaţii confidenţiale de care ia cunoştinţă în cadrul activităţii sale profesionale.
2.3.3. Această obligaţie privind secretul profesional nu este limitată în timp.
2.3.4. Avocatul impune angajaţilor săi şi oricărei persoane care colaborează cu el în activitatea sa profesională să respecte secretul profesional.

Uniunea Națională a Barourilor din România
(Codul deontologic al avocaților din Uniunea Europeană, anexă la decizia Comisiei Permanente nr. 1486/2007)