Victor Hugo într-o broșură…

23 februarie 2016
412 citiri

Victor Hugo într-o broșură intitulată La loi et le droit, zice: legea naturală, trecând prin mâna omului pentru a deveni lege pozitivă, își pierde limpiditatea sa, precum apa de izvor și-o pierde, trecând prin diferite strate ale pământului.

Constantin G. Dissescu
(Dreptul constituțional, editura Librăriei Socec, București, 1915, p.185)

Poezia științei dreptului

22 februarie 2016

Misiunea științei dreptului este de a cerceta și a descoperi principiile absolute, și de a fixa regulile lor de aplicațiune în raporturile omenești. Aceasta o putem numi poezia științei dreptului. Fiecare principiu descoperit este o floare mai mult care se împletește în cununa adevărurilor nepieritoare. Progresul omenirii consistă în a împleti tot mai multe flori în această cunună de adevăruri.

Alexandru Constantin Șendrea
(Cursul de procedură civilă, Notițe preliminare, p. XL apud A. Degré, Scrieri Juridice, vol. II, editura Gutenberg, București, 1901, p. 321)

Dacă trebuie amestecat judecătorul în jocul constituțional

21 februarie 2016

Hauriou spune că e o chestie gravă aceea de a ști dacă trebuie amestecat judecătorul în jocul constituțional.“Părerile sunt împărțite. Deoparte, daca îl amestecă, riscă să-i dea o ambiție politică; de alta, dacă nu-l amestecă, riscă să facă ineficace regulile Constituției”. Hauriou ajunge la concluzia că judecătorul este cel mai potrivit să verifice constituționalitatea unei legi și această măsură a constituției apără și întărește principiul separației puterilor.

Gheorghe Alexianu
(Dreptul constituțional, editura Librăriei Socec, București, 1926, p.240)

Ce sunt legile fără moravuri corespunzătoare?

20 februarie 2016

În adevăr, cea mai mare tiranie este aceea a unei societăți rău nărăvite. Ce sunt legile fără moravuri corespunzătoare? Legile cele mai ideale sunt desigur o tablă goală, pe care tiranul scrie ce vrea dacă punem brațele în sân. O societate însă care știe să se ajute singură, ca societatea anglo-saxonă, nu lasă așezămintele sale în plata lui Dumnezeu. Nedreptăți se pot de bună seamă întâmpla și în țările cele mai înaintate, dar se săvârșesc fără îndoială mai puține acolo unde o fărădelege scoală în picioare națiunea întreagă, care cere stârpirea răului. Numai lupta zilnică pentru drept, așadar, lupta voinicească, neobosită, neînduplecată, ne poate face în adevăr liberi și puternici. Aide-toi, le ciel t’aidera. Instinctele sociale, compătimitoare, altruiste, caută să precumpănească. Dreptul unuia e dreptul tuturor. Cine te înstrâmbățește pe tine, mă atinge pe mine, ne nedreptățește pe toți. Toți pentru unu, unu pentru toți. Cauza unuia e cauza tuturor. Cine uită pe frații săi, se uită pe sine. Iată idealul de atins.

Alexandru Degré
(Scrieri Juridice, vol. II, editura Gutenberg, București, 1901, p. 336 și urm.)

Statul e înființat ca să apere drepturile omului

19 februarie 2016

Progresele filosofiei germane și contractul social al lui Rousseau au produs o nouă teorie care dă ca bază a organizației sociale: coexistența libertăților.
Doctrina politică a lui Kant poartă numele de teoria misiunei de garanție a drepturilor individuale. I s-a dat acest nume pentru că după Kant, Statul e înființat ca să apere drepturile omului, adică acele drepturi fundamentale, cu care se naște fiecare din noi. El pleacă de la ideea că orice om este ființă liberă, având dreptul de a-și dezvolta facultățile sale și datoria să respecte în ceilalți dreptul la perfecționare și dezvoltare. El se preocupă de libertatea fiecăruia și de libertatea tuturor; de aici teoria lui mai poartă și numele de “teorie a coexistenței libertăților”, pe care am văzut-o la dezvoltarea doctrinelor de drept.
Doctrina lui Kant e opozitul doctrinei omnipotenței Statului asupra individului, e antiteza doctrinei “binelui public” în numele căruia ne vorbea Rousseau, și înainte de el alți gânditori pe care i-am cercetat. Această doctrină e un progres în modul de a concepe organizarea socială, pentru că de la dânsa încoace apare în mod cristalizat recunoașterea drepturilor primordiale ale cetățenilor.

Constantin G. Dissescu
(Dreptul constituțional, editura Librăriei Socec, București, 1915, p. 179 și urm.)

Prima regulă a dreptului este să nu tolerezi nicio nedreptate

18 februarie 2016

Nu injustiția trebuie acuzată pentru că a luat locul dreptului, ci dreptul pentru că a lasat să se întâmple asta. Dacă eu aș cataloga următoarele maxime: să nu faci nicio nedreptate și să nu suporți nicio nedreptate, după importanța lor socio-politică pentru viața privată, iar nu după semnificația lor etică, atunci eu aș spune că prima regulă a dreptului este să nu tolerezi nicio nedreptate iar a doua este sa nu faci niciuna. Astfel că, mai repede îl va deturna pe individ de la comiterea unei injustiții certitudinea că va întâlni din partea celor îndreptățiți o rezistență hotărâtă, decât un simplu comandament care, în fond, nu are decât forța unui precept moral.

Rudolf von Jhering
(Lupta pentru Drept [trad. Andrei Florea], Editura All Beck, București, 2002, p. 34)

Dreptul s-a creat pe măsură ce nevoile dezvoltau sentimentul de apărare

17 februarie 2016

Dacă dăm credință unei legende politice, după care țările românești există numai de vreo cincizeci de ani, chestiunea noastră (originile dreptului românesc – n.n.) pare zadarnică. Într-adevăr, ori este vorba de originile noului drept, și atunci problema este simplă: legile franceze traduse; ori ne gândim la originile vechiului drept, – și atunci chestiunea este mai ușoară: dreptul neputându-se concepe decât acolo unde ființează un Stat iar statul Român nefiind decat creațiunea noastră de azi, nu există un vechi drept. Poporul românesc, cu originea lui daco-romană, trăiește de aproape două mii de ani. În acest interval, el a suferit, s-a luptat, a cugetat, a simțit; a trebuit dar să se supună și unei puteri morale, unui drept, și, în tot cazul, să-l creeze pe măsură ce nevoile dezvoltau sentimentul de apărare.

Constantin G. Dissescu
(Dreptul constituțional, editura Librăriei Socec, București, 1915, p.371)

Consecvența este o retrogradare a dreptului

16 februarie 2016

Consecvența este o retrogradare a dreptului. (…) O jurisprudență staționară e un rău tot așa de mare ca o jurisprudență capricioasă. Dreptul e o față a vieții și viața face loc morții, dacă-i lipșește odihna și mișcarea. Unirea răspunde legii inerției (vis inertiae), controversa legii progresului. Calea dar de mijloc de urmat este: progresul încet și consecvent pe baza unei jurisprudențe în general fixe și nestrămutate.

Alexandru Degré
(Scrieri Juridice, vol. II, editura Gutenberg, București, 1901, p. 215)

Acolo unde nevinovăția e condamnată, e o crimă a trăi

14 februarie 2016

Adevărata democrație constă în a garanta una prin alta, libertatea și egalitatea. Acest scop nu se realizează atât prin legi care se făuresc, cât prin moravuri bine practicate, muncă onestă, judecată sănătoasă, mândrie bine înțeleasă, adică a nu conta cineva decât pe sine însuși și a nu aștepta nimic de la altul. Aici aș putea deschide o paranteză: cei ce vor să treacă dintr-o situațiune într-alta, au de multe ori obiceiul să caute a obține promoțiunea lor prin favoruri. Niște procedări atât de umilitoare ar trebui desrădăcinate din moravurile societăței noastre. Într-o societate unde lipsește sentimentul de demnitate personală, oricât mecanismul politic și legile ar fi concepute într-un spirit liberal și democratic, nu putem realiza principiile adevăratei democrații. Într-o societate unde nu există spiritul de justiție, unde dreptatea se distribuie după favoruri și resentimente, nu avem nici libertate, nici egalitate. Heine zicea: Acolo unde nevinovăția e condamnată, e o crimă a trăi.

Constantin G. Dissescu
(Dreptul constituțional, editura Librăriei Socec, București, 1915, p.451)